Nicolas Boileau sau Despréaux (01.XI.1636 – 13.III.1711): Arta poetică (1674)

http://blog.revistaderecenzii.com/

ARTA POETICĂ

Zadarnic vrea, prin versuri, semeţul autor

S-ajungă sus, pe culmea Parnasului, uşor:

Al muzei suflu tainic din cer când n-a simţit,

Iar steaua-i din născare poet nu l-a menit,

În strâmta lui gândire rămâne pururi sclav;

E surd pentru el Phoebus, iar Pegas cu nărav.

O, voi, ce vreţi a scrie, cuprinşi de-nvăpăiere,

Urmând de bună voie spinoasei cariere,

Nu încercaţi în versuri zadarnic să lucraţi,

Nu socotiţi drept geniu iubirea să rimaţi:

Fugiţi de-a ei ispită ce v-a ieşit nainte,

Vă măsuraţi puterea, precum şi-a voastră minte.

În spiritele-alese natura pune haruri,

Ea ştie să împartă la toţi poeţii daruri: […]

Oricare-ar fi subiectul, glumeţ,– sublim chiar fie,

–Să puneţi sensul frazei cu rima-n armonie;

Zadarnic se tot ceartă că nu pot sta-mpreună:

E doar o sclavă rima şi-i drept să se supună.

Când mintea se frământă o rimă bună-a prinde,

Atunci ca s-o găsească ea lesne se deprinde;

Sub jugul raţiunii se pleacă mlădioasă,

Şi-n loc să-i strice,-o face bogată şi frumoasă.

Însă neluată-n seamă, devine foarte rea,

Şi ca s-o prindă, sensul aleargă după ea.

Iubiţi deci raţiunea şi pentru-a voastre lire

Din ea luaţi şi frumosul, şi-a artei strălucire.[….]

Daţi lectorului numai ce-i face lui plăcere.

Purtaţi cadenţei grija unei urechi severe:

Ca totdeauna sensul, cuvintele tăind,

S-oprească emistihul, o pauză vestind

.Ai grijă să n-alerge vocala prea grăbită

Şi-n drum de-acelaşi sunet să nu fie lovită.

Alege cu migală cuvântu-armonios,

Evită-acele vorbe cu sunet odios:

Gândirea cea mai naltă, turnată-n vers divin,

De supără auzul, nu place pe deplin.[…]

Respectul pentru limbă voi pururi să-l aveţi,

Chiar dacă-n mari excese ar fi ca să cădeţi.

Zadarnic îi daţi frazei un ton melodios,

Când vorba nu-i la locu-i, e versul vicios.

Şi mintea nu admite pomposul barbarism,

Nici versul care-nchide semeţul solecism.

Când nu-i stăpân pe limbă oricât ar fi de mare

Poetu-ntotdeauna e scrib fără valoare.

Lucraţi încet chiar dacă imboldul vă zoreşte,

Să nu vă-ncânte stilul ce-aleargă nebuneşte:

Un stil vioi ce-ncearcă să făurească rime,

N-arată-atâta spirit, cât slabă isteţime.[…]

Şi-acum ca-ncheiere un ghimpe de satiră:

Tot prostu-şi află unul mai prost care-l admiră!

În româneşte de IONEL MARINESCUE.S.P.L.A., Bucureşti, 1957 (Corector: Petre Stoica)

Sursa: https://octavianpaun.blogspot.com/2014/10/arta-poetica-de-nicolas-boileau.html

---