Parcul

*din volumul Poemele Romanescului, Editura Contrafort, Craiova, 2020, 142 p.

Prin parcul amurgului închipuit
te căutam într-o toamnă duioasă,
tu încălzeai înserarea acasă –
nimeni nu știe cât ne-am iubit –

Singuri în parcul amețitor,
schimbam cuvinte cu locatarii:
copaci atent urmărind în acvarii
stranii, de aer, oameni-decor –

parcul – iluzie, parcul – fantastic,
ne măsura în ocheanul de sticlă,
ne respira în tomnatica-i pâclă,
ne troienea peste sufletu-i carstic –

De-atunci, aici, ne-am mutat domiciliul –
de la o vârstă, nimic nu-ți iese –
parcul în frunzele roșii ne țese,
vântul ne duce de mână copilul –

Stai, tinerețe, lângă fântână –
noi am tors ghemul urmelor tale –
spală-ți în lună tălpile goale
și ia-ne tandru, toamna, de mână –