https://blog.revistaderecenzii.com/

                   Sc. a VI-a: – În camera 307 a Vilei Păltiniș din Sinaia; – Paul, Octav, Elian.(A doua zi de la sosirea în stațiune)

            – PAUL: Cum ai găsit atât de repede o femeie atât de frumoasă, domne Octav?

            – OCTAV: Eu, despărțit, ea, divorțată…, două inimi, două nevoi, de!

            – PAUL: Bine, dar cum v-ați găsit atât de repede?!

            – OCTAV: Se vede că destinul a avut grijă de noi?

            – PAUL: Eu nu credeam că poate exisa asemenea femeie: corp de șcheherezadă, ochii verzi care te-nfioară…

            – ELIAN (indiferent): Eu… nu am observat nimic deosebit.

            – OCTAV (după mici frământări): După cină, vă mai plimbați vreo două-trei ore! Aș vrea să fiu singur în cameră.

            – PAUL: Singur sau cu bruneta? (Zâmbesc toți.)

            – OCTAV: Rămâne de văzut.

            – PAUL: Păi voi nu ați căzut de acord înainte? Eu știu un caz de-ăsta; când s-a trezit numai cu el, a început să țipe că a fost atacată… L-a costat pe individ câteva mii de lei ca să-i închidă gura.

            – OCTAV: Era căsătorit?

            – PAUL: Nu știu, dar era grangure  mare pe undeva.

            – OCTAV: Nu pare a fi din alea. Este femeie necăjită – despărțită, cu un copil mic – îți dai seama.

            – PAUL: Cum știi.. Bine! De acord, sigur!

            – ELIAN (în timp ce dezlega rebus, neatent): Da, da, sigur!

                      Sc. a VII-a: – Pe o bancă din fața Vilei Păltiniș, lângă un chioșc de ziare; – Paul, Elian:

             – PAUL (prudent): Uite-i pe Octav și Adina! Trec spre centru. E bine să nu ne vadă; ar crede că îi urmărim.

            – ELIAN (bucuros  să se ascundă de ochii ei, se afundă în lectura revistei): Desigur!

            – PAUL (îi observă pe cei doi că se întorc spre vilă): Cred că reuși Octav să o convingă pe Adina…

            – ELIAN (mirat, târziu): Cu privire la ce?

            – PAUL (zâmbind cu subînțeles): La întâlnirea lor din camera noastră. Altfel, de ce crezi  că ne pierdem noi timpul pe aici.

            – ELIAN: Ahaaa, da, da! Dar uite că plouă, noi ce facem? Hai să mergem!

                       Sc. a VIII-a: – În camera 307;   – Paul, Elian.

            – PAUL (bate discret în ușă, dar nu răspunde nimeni): Eu zic să intrăm, nu cred că sunt aci.

            – ELIAN (tot neatent): Sigur că da!

            – PAUL (intră primul și îl vede pe Octav dormind cu mâna peste marginea patului și se întoarce spre Elian pentru a-l atenționa, dar acesta deja se așezase pe pat și începuse să citească): Doarme ca un prunc după o baie bună (Repetă din nou semnul de liniște!).

            – ELIAN: Să fie sănătos! Mi-a venit somn și mie…

            – PAUL: Dacă ai citit mereu, ba chiar și la lumina stradală, care e obositoare. Ce revistă ai avut?

            – ELIAN: Am avut două, una de științe agricole, alta…, uite „Săteanca”! Vrei să citești?

                 S. a IX-a: -Aceeași cameră 307; – Paul, Octav, Elian:

            – PAUL (se întoarce de la baie și îl găsește pe Octav în pat, rezemat pe un cot și gânditor): Bună dimineața! Cum a fost?

            – OCTAV (nervos): Ca dracu! Îmi venea să o iau la palme.

            – ELIAN (surprins): De ce?

            – OCTAV (tot mai deranjat de întrebare): Nici n-a intrat aici.

            – PAUL: N-a avut curaj?

            – OCTAV (zâmbind în sinea sa): Am încercat să o conving că sunteți și voi aici și o să jucăm o canastă sau alte… cărți,

            – PAUL: Poate nu știe … jocul de cărți?

            – OCTAV: Ei nu! Doar îmi spusese că ea știe să și ghicească…

            – PAUL (curios): Așa, și nu te-a crezut?

           – OCTAV (duce mâna la bărbie): Mi-a dat o palmă de mi-a mutat maxilarul, apoi mi-a strigat „Mincinosule, nu ți-e rușine?!”

            – PAUL: Asta a fost de față cu alții?

            – OCTAV:  Se uita lumea la noi…

            – PAUL: Ce-o fi însemnat asta? Lasă, nu-ți mai pipăi fața, nu se cunoaște!

            – OCTAV: Asta, numai din cauza voastră,

            – PAUL: Dar ce vină avem noi?

            – OCTAV: N-ați putut să vă fi dus mai spre uzină și v-a văzut pe bancă, când eu o convingeam să intre aici.

            – PAUL (încurajator): Lasă, vă împăcați voi și, atunci, o să fie dragostea mai dulce!

            – OCTAV (îngrijorat): Cred că problema e alta. Încep să-mi dau seama ce are de gând cu mine.

            – PAUL (pentru a întreține atmosfera): Și te dai bătut? Mai aveți timp.

            – OCTAV: Se vede că nu te pricepi la femei.

            – PAUL: Nici nu susțin altceva.

            – OCTAV:  Ea nu este din acelea ușoare, că asta m-a și îndârjit

            – PAUL: Dar?

            – OCTAV:  Ea nu vrea un bărbat pentru a trăi clipa. Ea îl studiază și vede mai departe, privește în viitor.

            – PAUL: În cazul ăsta, ce ai de gând?

            – OCTAV: I-am propus să ne căsătorim. .

            – PAUL: Și?

            – OCTAV (din nou cu mâna la bărbie): Mi-a mai dat o pală, m-a… trimis la mama, și mi-a zis că i-a fost de ajuns un fustangiu, nu mai vrea altul.