Paul Verlaine: Odinioară și altădată (1885)

ABFoto: Adrian Barbărasă, Tulburare albă

8. I.  1954 – s-a născut Lucian Vasiliu, în com. Puiești – Bârlad, jud. Vaslui;

8. I. 1915 – s-a născut Aurel Tita, în com. Risipiți (azi, Unirea), jud. Dolj (m. la 14. X. 1944);

8. I. 1907 – s-a născut Ion M. Negreanu, în Drăgășani (m. la 26. I. 1998, în Craiova);

8. I. 1939 – a murit Caton Theodorian, în București (n. 14. V. 1877, în Craiova);

8. I. 1896 – a murit Paul Verlaine, în Paris (n. 30. III. 1844, în Metz).

Drumul meu

de Paul Verlaine

A cârciumelor larmă, gunoaiele pe stradă,
Castanii morţi ce-şi lasă frunzişul să le cadă;
Tramcare zgomotoase se-mproşcă-n drum cu tină
Şi între patru roate abia pot să se ţină,
Holbându-şi ochii roşii şi verzi în fapt de sară:


Dezmoşteniţi ceţalene spre cluburi se strecoară,
Fumând fuduli sub nasul agenţilor de pază;
Ploioase şandramale;cladiri ce lăcrimează,
Canaluri protopite,drum fărâmat de cai-
Ah,şi aceasta-i calea pe care merg spre rai!

Nu este-aşa?

Nu este-aşa că-n ciuda acelor proşti şi răi
Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie,
Vom fi atare mândri şi buni în veci cu ei?

Nu este-aşa că-n tihnă şi plini de voioşie
Urma-vom calea dreaptă ce steaua ne-o arată,
Nepăsători de cine ne vede ori ne ştie?

Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată,
A noastre două inimi cânta-vor in iubire,
Cum cântă noaptea două privighetori deodată.

Iar lumea,de-o fi bună cu noi,ori cu-ndârjire,
Puţin o să ne pese.De-ar fi să ne sfâşie,
Nici dragoste,nici ură,nimic n-o să ne mire.

Legaţi de cea mai scumpă şi trainică frăţie,
Ca într-o za vrăjită noi vom păşi-n lumină,
Iar teama de nimica atunci n-o să ne fie.

Ci fără nici o grijă de valul ce-o să vină,
Eu mâna mea voi pune-o duios în mâna ta,
Şi-om merge-aşa nainte,cu inima senină

A celor ce s-adora deoparte,nu-i aşa?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *