Soiuri de pește pescuit de Mihail SADOVEANU

(Serial de Dan Ionescu)

1. Împrejurarea: la Prut. „Acolo zăpușeala lui iulie a scăzut deodată și-n sălciile bătrâne cântă grangurii. (…) S-aude și mierla, și pupăza și huruitul tainic al turturelelor. Și-ntre maluri bătrâne curge Prutul cenușiu, pe lângă aceleași îngrămădiri de bolovani, pe sub același pod vechi de fier, printre aceleași zăvoaie. (…) Deodată a apărut aproape, pe o rămurică, la marginea apei, pescărelul colorat. Stă neclintit, așteptând ca și noi. Coada i-i scurtă și neglijată, însă pliscul lung, tare și îngrijit fasonat. Și atitudinea gânditoare, gravă și netrebnică, ca și a noastră. (…) Trag fără grabă, cum m-au învățat bătrânii, ș-aduc la fața apei un mihalț”. (Mihail Sadoveanu, Pescuitul cu undița)

2. Soiul: MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota). – Et. nec. Sursa: DEX ’98 |

MIHÁLȚ ~i m. Pește dulcicol răpitor, de talie mare, cu cap mare și turtit, având corp alungit acoperit cu solzi mărunți, galben-verzui. /Orig. nec. Sursa: NODEX |