La plajă
Și eu priveam la tine, prin picătura apei tremurându-mi în geană,
erai mai pură parcă, deși oricum erai.
Părul ți-e mai vâlvoi în iluzia apei, revărsat ca aurul în val,
ai câteva kilograme în plus în aparență și iar mă distrez.
Neliniștită,
mă întrebi ce am: „- Neptun a scos toiagul și-n el se zbat delfini?
Înotătorii au gând să iasă din mare, pierduți de teamă?
Sau ce?”. Și mă săruți pe buze, cu tandrețe.
„- O, nu, copilă!” apuc să mai spun.
Nu auzeam că vine o minge spre mine,
propulsată de jucătorii de volei, mai încolo.
Și m-a lovit taman în scăfârlie. Eu am văzut stele verzi, în plină zi,
iar tu râdeai în hohot degajat.
În tine, totuși, zăream pe cea mai scumpă stelă, cu zâmbet cald.
Agentul secret din prispa casei părintești…
E vuiet, clocot, alchimie…
Mi se întâmplă numai mie?
Înmiresmata iasomie
Dezlănțuie patimi – o mie !
Petre Cazangiu
Marginalizatii marii
Timpul ne marginalizeaza pe plaja.
Cei mai batrani dintre noi, n-au ajuns
Acolo
Niciodata.
Parintii nostri
Ne-au plimbat
Bucurosi.
In modestele si sobrele haine.
Prin hoteluri cu mese servite in iie –
Atata natiune – atata copilarie –
Si atatia oameni linistiti – si frumosi.
La randu-ne
Am ajuns
Cu greu
Iar
La mare.
Un bilet sindical –
Un coleg – ce avea – garsoniera
Pentru vreo munca
Neremunerata
Sub soare.
Sau –
Vreun cort –
Foarte ieftin –
Cu apa curgand nesfarsit –
Uite-asa
Imbracati
In ce am mai cuprins
De iubit
Ne-am bronzat
Timpul nostru nemarginit.
Tocmai acum
Am realizat enorma risipa.
Cat am cheltuit
Din Planeta aceasta
Noi
– marginalizatii ei –
– clipa de clipa –
Tocmai acum
Am vrea
Sa nu fi ajuns
Acolo
Decat –
Cum se cheltuieste doar abur –
Cu trenul –
Si in urma noastra
Sa infrunzeasca
Padure
Poemul.
2 iulie 2016
Căutându-l pe Ovidiu…
Din a Mării Albastre vrajă,
Am scan(d)at : – Ploaia pe plajă ,
– Nopţile cu Lună Nouă,
– Răsăritu-n Zori de Rouă. ..
Petre Cazangiu