Dincolo de cuvinte,

(Prefaţă)

 de Prof. Univ. Dr Florentin Smarandache

Paralelism vizionar sau Cuvintele-s false cochete-n baston este un volum de poezie de excepţie, prin care Marinela Preoteasa va rămâne în literatură, ca poeta care transformă toate problemele vieţii frumoase şi mai puţin frumoase, în clipe de neuitat de plăcute pentru iubitorii de poezie.

Poeta manevrează cuvintele ca şi cum ar avea o baghetă magică, ca şi cum le-ar îmblânzi, efectiv le dresează cu un calm desăvârşit; acestea o ascultă precum nişte lei îmblânziţi, care-şi fac numărul în arena circului, care de fapt este viaţa însăşi: ” Cuvintele-s false cochete-n baston/ cu farduri albastre şi negre/ lăsându-şi iubirile drept gaj pe peron/ şi-n buzunarul poştaşului orb/ strecurându-se ca o cârtiţă / printre copacii luminii” (Gaj).

Prin sintagme inedite, autoarea conduce cititorul  printr-o prozodie interioară specifică:

„Ai pingelit drumul spre soare / cu paşi vânzători de-ntuneric,/ clepsidrele răsar pe trotuare
/ca pietrele reci în amurguri” ( Farmec viu).

Omul, în viziunea poetei, este: „copac (al) luminii” „clepsidră” (Farmec viu).

Fiecare poem are farmecul său şi o bogată încărcătură poetică. Fiecare cuvânt este bine ancorat în versul său contribuind hotărât la imaginea întregului.

Ca-ntr-un tablou de Salvadore Dali, cuvintele se completează şi se ajută în formarea viziunii cititorului asupra întregului filozofic al poemului.

Numai cele două poezii, citate mai sus, dacă le-am dezbate şi am putea scrie câteva zeci de pagini.

Poeta sugerează că sunt atât de vechi cuvintele dar atât de necesare înfrumuseţării vieţii şi existenţei, că sunt adevărate şi false în mod simultan (profesoara Marinela Preoteasa nu-şi dezminte formaţia ei ştiinţifică amintind de logicile moderne, adică de logica paraconsistentă şi logica neutrosofică), cu ele – cuvintele – arătându-se adevărul dar tot prin ele ascunzȃndu-se minciuna sau distrăgȃndu-se atenţia de la adevăr, încât pot fi comparate cu „(…) false cochete-n baston”! Ele, cuvintele, leagă şi dezleagă iubiri, la întâlnirile dintre un EL şi o EA, fie direct  „lăsându-şi iubirile drept gaj pe peron” fie prin corespondenţă ”şi-n buzunarul poştaşului orb”, care preocupat de munca sa foarte importantă, de altfel şi pentru omenire, vorbind la general, se strecoară printre oameni „ca  o cârtiţă/ printre copacii luminii”

Ca-ntr-o înţelegere universală, „poştaşul”, „copacii luminii” se completează în tabloul vieţii, cititorul putându-se vedea ce va fi de fapt dacă ignoră iubirea şi se lasă furat de minciună şi desfrâu…

Prin fiecare poezie poeta ne dă de fapt un sfat, o pildă, ne trimite la un obicei, o tradiţie românească., în general.

Lumea poeziei construită de poetă e perfect armonioasă, oamenii, obiectele din natură, fenomenele naturii sunt într-o permanentă simbioză, natura face front comun împotriva intervenţiilor violente în unitatea şi complexitatea ei, motorul dezvoltării şi existenţei ei fiind de natură paradoxistă, o luptă a contrariilor care înpinge perpetuum Răul întro parte de drum, Binele intrând în scenă ori de câte ori este nevoie. Ca o mostră a trecerii prin aceste etape existenţiale, este poezia Iubitelor din faţa oglinzilor de cristal:„Copoţeii iernii bat insistent/ în timpanele poeţilor îndrăgostiţi,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetăţii poeţilor/ cu glasurile îndrăgostiţilor contemporani./ Şchiopătând din iubire,  măria sa Timpul,/ işi va înzăpezi 

clipele/ în limbile ceasului de la/ Consiliul Popular,  poeţii/ vor jura iubire veşnică/ iubitelor din versuri diafane/ şi sinelui lor prometeic…/ S-au jucat cu focul/ şi acum/ dau din umeri,/ în faţa flăcărilor cerului/ şi iubitelor amăgitor de frumoase,/ amăgitor de amăgitoare,/ iubitelor/ din faţa oglinzilor de cristal!” .

Ca într-o magie a cuvintelor: clpoţeii iernii, Primăvara, Timpul primesc trăsături, preocupări umane desăvârşind armonios un tablou feeric despre viaţă şi oameni, despre iubire şi neiubire, despre dragoste şi ură, despre adevăr şi minciună.

Critici români cȃnd s-au referit la poezia  Marinelei Preoteasa au făcut trimiteri la poezia lui Lucian Blaga şi Ion Barbu, evident au avut în vedere pregătirea profesională superioară în matematici  a poetei (criticul Aureliu Goci, Cântarea României, 1987), iar in legătură cu prozodia interioară şi tablourile care par la tot pasul în aceste poezii, Constantin Popa, la întâlnirile de cenaclu o compara ca valoare cu opera marelui Williams Tennessee iar sau mai recent Luminiţa Suşe, în prefaţa volumului Extraveral pentru iubire (Ed. CuArt, 2005), ne spune despre poeta Marinela Preoteasa  că „respiră lumină mai albă decât zăpada din gânduri” şi „Conştientă de puterea cuvintelor distribuite în spectacolul imagistic şi stilistic al versurilor, de impactul asigurat prin francheţea expresiei şi cutezanţa sugerării, poeta Marinela Preoteasa îşi asumă perenitatea trăirilor şi scrierilor sale cu seriozitatea luptătorului sisific cu timpul” , „Mai mult, oferă rezolvări şi deschide uşi acolo unde ochii minţii văd obstacole insurmontabile în lupta cu fiara, oricare ar fi natura ei”.

Eu aş zice că sintagmele poetei sunt autentice, inedite şi ca o liră de pe Olt, cum o numea scriitorul si universitarul George Sorescu, în 1994 (în Cuvântul înainteal volumui „Iarba iubirii”, Ed. Anotimp, 1994) surprinde intr-un mod

neaşteptat de plăcut viaţa, cu bune şi rele, aşa încât cititorul ramȃne cu aceste sintagme în inimă şi e atras la lectura versurilor sale întotdeuna când simte nevoia să iasă din problemele grele ale vieţii, într-un mod paşnic şi  constructiv, care să-i redea puterea şi dragostea de viaţă, ceea ce e  foarte important acum când timpul pare la strâmtoare şi se ivesc tot mai multe probleme sociale care la prima vedere parcă de nerezolvat.

Introducerea Imnului naţional, de către autoare, în primle pagini ale cărţii, arată dorinţa autoarei de a se declara patriotă, de a se mândri că e româncă (adaug eu: româncă-olteancă!), care se exprimă pasional, curajos, cu simţul răspunderii despre problemele contemporane ale tinerilor şi tinereţii, ale românilor şi deci şi ale României. Marinela Preoteasa a apărut în volum sporadic; activitatea sa profesională, seriozitatea cu care se angajează în orice muncă pe care o desfăşoară, calitatea de editor de cărţi şi reviste (de pildă Scurt Circuit Oltean şi  Revista de matematică MxM) prin care pune în valoare calităţile literare/ştiinţifice ale altor scriitori/matematicieni, dă dovadă de altruism şi încredere în valoarea operei sale. Ea nu manifestă egoism sau ranchiună pe competitorii săi, ci dovedeşte încredere în lectura şi opinia noastră, a cititorilor.