Pe data de 25 martie a.c., Cercul Militar Craiova a găzduit o activitate de înaltă ținută cultural-științifică și artistică dedicată marelui patriot ridicat cu „norodul” oltenesc din Padeșul Gorjului, Tudor Vladimirescu.
Activitatea s-a desfășurat sub egida Colegiului Militar Național din Craiova, care poartă numele revoluționarului, și a unor structuri de elită ale Armatei Române.
Încă de la început, numeroasa asistență a reacționat cu înalt simț patriotic la intonarea Imnului de Stat al României, la înflăcăratele discursuri de deschidere ale generalului de brigadă Daniel Petrescu, comandantul Brigăzii 2 Infanterie „Rovine”, și ale locotenentului colonel Ovidiu Plopan, comandantul liceului.
Lansarea de carte, sub titlul „Eroul-martir Tudor Vladimirescu și cronica Revoluției Române din 1921. Album istoric”, avându-i ca autori pe prof. Ionel Turcin, gl. mr.(r) prof. univ. dr. Ion Pâlșoiu, prof.Ionela Nori Cadea, a constituit partea fundamentală a manifestării cultural-științifice.
Alocuțiunile prezentate de prof. Nicolae Marinescu, directorul Ed. AIUS, gl. mr. prof. univ. dr. Ion Pâlșoiu, prof. Ionela Nori Cadea și prof. dr. Tudor Nedelcea au întregit conturul activității și i-au sporit conținutul.
Ceremonia de semnare a actului de donație a trei tablouri cu membrii Familiei Caletzeanu, care au conservat și păstrat pentru eternitate „Însemnele Revoluției de la 1821”, a constituit un moment istoric de amplă semnificație și rezonanță istorică. Importanța excepțională a momentului a fost subliniată prin acordarea Diplomei de Excelență domnului ing. Constantin T. Gh. Caletzeanu, ca și d-lui Leonard Mugurel Stoica, sponsorul întregii activități.
Programul cultural artistic prezentat de formații și elevi ai prestigiosului colegiu militar, la care s-a adăugat vocea răscolitoare a rapsodului popular ing. Ion Crețeanu, directorul Ansamblului Folcloric „Doina Oltului”, a oferit un episod de înaltă ținută artistică, răsplătit de asistență cu ropote de aplauze.
Albumul istoric dedicat eroului-martir Tudor Vladimirescu, așa cum specifica profesorul Ionel TURCIN în a sa „Mărturisire de credință”, reprezintă o veritabilă carte-document menită să îmbogățească tezaurul literaturii istorice și, în același timp, să țină mereu treaz sentimentul datoriei sacre față de patrie, de unitatea, libertatea, independența și suveranitatea ei.
Autorii prezintă evenimentele în succesiunea lor firească, fără prea multe comentarii, dar ilustrează din plin fenomenul istoric în contextul balcanic și al epocii.
Că a fost vorba de o revoluție – chestiune dezbătută mult de către istoricii noștri – rezultă din însăși personalitatea și portretizarea lui Tudor: fire mândră, ambițioasă, larg cunoscătoare a ceea ce se petrecea în țară și în lume. Mândria lui Tudor însă izvorăște din conștiința unui om care a făcut saltul de la țăranul legat de glie la omul care văzuse Viena când aceasta fremăta de confruntarea ideilor înnoitoare ale revoluției Franceze, pe care le cunoscuse Europa în urma Războaielor Napoleoniene, cu cele conservatoare, la care nu renunța absolutismul, pe care Congresul era chemat să le împace.
Totodată, ocupația lui fundamentală devenise negoțul de vite, și acesta presupunea o arie întinsă de activitate, cu diverse și numeroase contacte, un nou mod de gândire și de acțiune, care adesea întâmpina opreliști nebănuite. Această activitate, la care îl avea ca asociat pe boierul Covrea, ca și cârciuma de la Cerneț, era și sursă de venituri în folosul ridicării norodului. Numai că boierul Covrea l-ar fi „vândut” boierului spunând că o parte din banii câștigați, ca urmare a diferenței dintre prețul preconizat la plecare și cel din târg, iau alt drum, ceea ce i-ar fi atras aplicarea ordaliei (expunerea pe trei zile în fața sălbăticiunilor pădurii). Ajutat de prieteni, a scăpat teafăr și s-a întors la curtea boierului ca… nevinovat („Tricolorul” din 27 noiembrie 2008).
„Poarta”, devenită „omul bolnav al Europei”, încredințase Țările Române spre administrare bogaților boieri greci din Fanar. Ajunși pe tron, aceștia vindeau funcțiile în stat, pe seama românilor își îndestulau neamurile, își scoteau banii cu care cumpăraseră scaunul domniei și trebuiau să-i mulțumească pe turci, plus propriile venituri. Documentele spun că, în timpul lui Mavrogheni (1786-1790), un caimacam (din 1861, înlocuise banul) ajungea la un venit anual între 100.000-300.000 de lei, deși sâmbria lui era de 300 de lei pe an (pentru edificare: o pereche de boi ajungea până la 20 de lei).. La aceasta se adăugă jafurile lui Pazvantoglu de la Vidin, până când acesta a fost ucis de Iancu Jianu.
În fața unei astfel de spolieri, poporul nu mai suporta regimul fanariot, iar Tudor a devenit exponentul său. Opoziția față de regim este ilustrată și de faptul că Tudor nu agrea să se ridice în picioare la intrarea unui grec în casa lui Glogoveanu. Când simțea o asemenea vizită, prefera să nu se așeze deloc, pentru a fi evitat o eventuală apostrofare. Pare un amănunt, dar, în epocă, era plin de semnificație.
Revoluția de la 1821 se înscrie într-un lanț de revoluții care au depășit limitele continentului nostru, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, anunțând marea ridicare europeană de la 1848. Unele au izbutit să aducă eliberarea națională (America Latină). Dar, în sud-estul Europei, situația era mult mai complexă. A fi ieșit de sub talpa otomană, Țările Române puteau deveni pradă ușoară pentru alte două mari imperii, habsburgic și țarist, aflate în plină expansiune. În Balcani, doar Grecia a reușit, parțial.
Prof. Ion R. Popa
Tudor Vladimirescu Casa lui Tudor de la Padeș
Tudor Vladimirescu, în tabăra de panduri