Secretarul cu propaganda al comitetului de partid a fost pus în discuţia organului superior în urma unei sesizări înaintate chiar de soţia sa, la rându-i activistă într-un sector rural din judeţul vecin. Scrisoarea dăduse naştere la discuţii aprinse atât între colegii Hortansei Turcitu, cât şi între cei ai soţului ei, Avram Turcitu. Ambii erau consideraţi tovarăşi de nădejde ai partidului. Ba mai mult, se zvonea că el avea să fie promovat la nivel central de către şefi, iar subordonaţii îl vedeau un om integru, în faţa căruia nu aveai loc de întors, dacă te prindea în culpă. Fiindcă membrii beobeului continuau să întârzie, participanţii la plenară au încins o discuţie controversată:
-De necrezut ca un tovarăş de-al nostru să exploateze muncă străină, fapt pentru care să-l luăm în discuţie! s-a mirat directorul unei întreprinderi locale, Ion Ciocâlteu.
-Ce vrei să spui? l-a interpelat secretarul său de partid, Viziru Leonte.
-Păi nu despre asta e vorba? Eu aşa am înţeles: Tovarăşul Turcitu Avram e pus în discuţia plenarei de partid pentru fapta sa nesăbuită de a fi exploatat forţă de muncă străină.
-De unde asta, tovarăşe director? Unde îţi este vigilenţa de partid? Tovarăşu’ Turcitu nu exploatează, el munceşte pe brânci, a ripostat secretarul organizaţiei sale.
-Da’ bine, măi tovarăşi, tocmai el care nu scăpa niciun prilej să ne vorbească despre superioritatea moralei comuniste faţă de cea burgheză, despre principiile eticii şi echităţii socialiste, despre omul de tip nou şi trăsăturile sale… Tocmai el să întreţină relaţii extraconjugale!? se întreba şi se mira secretarul organizaţiei de la fabrica de unelte agricole, Gheorghe Oprişan, mult mai bine informat.
-Vorbea, sigur că vorbea, că de-aia era pus acolo, la propagandă! Asta era sarcina lui, să ne spună nouă, nu să execute el, a găsit o explicaţie Viziru.
-Cu cine a întreţinut el relaţii extraconjugale de tot spuneţi că a încălcat morala comunistă? era tot nelămurit Ciocâlteu.
-Cu tovarăşa Ana Jilavu, de la gospodăria partidului, de credeai dumneata că era exploatată. Stă să nască şi a recunoscut în faţa tovărăşei Hortansa că tatăl copilului este tovarăşul Turcitu, l-a lămurit Oprişan.
-Ei lasă! Eu n-am ştiut de una ca asta, a înţeles în sfârşit Ciocâlteu, după care a căzut pe gânduri, din care a tresărit îndată: Bine, dar Ana putea să mintă. Cazul trebuie investigat de comisia de disciplină cu toată atenţia; doar e vorba de un tovarăş de-al nostru, şi nu oricare, ci secretarul cu propaganda de la un comitet de partid pe care-l poate compromite…
-Dacă o luăm aşa, Ana este tot o tovarăşă de-a noastră, cum ar putea să mintă? Că a avut şi funcţie, dar a fost trecută la gospodăria de partid pentru calităţile ei gospodăreşti şi, fiind fără familie, putea să se ocupe cu eficienţă sporită de acest sector care nu e deloc uşor, i-a lămurit din nou Oprişan.
-Bine-bine, dar cum a ajuns tovarăşa Ana în patul tovarăşului secretar, a devenit curios Vasile Ghebosu, de data asta.
-Ştiţi că tovarăşa Hortansa, soţia tovarăşului secretar, e activistă la judeţul vecin. Ea vine mai rar pe acasă, mai ales în timpul campaniilor agricole, că are un sector greu. Singur cu fata şi băiatul, de multe ori tovarăşul secretar nu putea să asigure familiei nici aprovizionarea cu alimente de la gospodăria de partid, că de pregătit se mai ocupa fiica lui. Într-o zi, când aceasta avea examen la facultate, tovarăşa Ana s-a oferit să-i ducă ea alimentele acasă, mai târziu că i le şi pregăteşte, apoi că face şi ordine şi uite aşa s-or fi îmbârligat lucrurile, a presupus Oprişan.
* *
Dintr-o parte a coridorului au apărut membrii beobeului dintre care nu lipsea Turcitu Avram, iar în spatele tuturor păşea sfioasă Ana Jilavu. Cei din faţa uşii şi-au stins în grabă ţigările, au intrat în sala de şedinţe şi au ocupat locuri în bănci. După preparativele de început care au constat în alegerea prezidiului avându-l ca preşedinte pe primul secretar, Vârtej Sebastian, alegerea comisiei de redactare a procesului verbal, a celei de reţinere a propunerilor şi de întocmire a planului de măsuri, au fost epuizate pe rând punctele de pe ordinea de zi ajungându-se la cazul lui Turcitu Avram.
A fost prezentată sesizarea soţiei acestuia din care reieşea că soţul şi-a neglijat familia cu doi copii în timp ce dânsa şi-a dedicat tot timpul muncii de partid; el s-a dedat la acte care contravin principiilor societăţii noastre cu Ana Jilavu, femeie necăsătorită şi imorală. I s-a dat cuvântul Anei Jilavu, care nu doar că a recunoscut cele declarate anterior, dar a descris cu lux de amănunte cele întâmplate, rezultând că, de fapt, avusese loc un viol:
-Seara, am primit un telefon prin care tovarăşul secretar mă ruga ca a doua zi să-i trimit prin cineva alimentele la domiciliu că dânsul va lipsi din localitate, iar fiica sa avea examen la facultate; menţiona să ajungă înainte de 12, ora când băiatul pleca la şcoală. M-am gândit să mă duc personal, fiind vorba de tovarăşul secretar. Am sunat, dar în loc să deschidă băiatul, a apărut dânsul în halat de casă. Am intrat, şi n-am apucat să mă îndrept spre bucătărie, că m-a şi prins de mijloc, m-a împins în dormitor, m-a trântit în pat şi…
-Dar dumneata ştiai unde e bucătăria? a întrebat-o primul secretar.
-Da, imediat în stânga intrării.
-Nu te-ai opus, nu ai ţipat, nu ai făcut nimic pentru a te apăra?
-M-am opus, dar de ţipat nu am îndrăznit, că făceam partidul de râs.
Observând că unii din prezidiu se abţineau să râdă, a continuat:
-Gândiţi-vă, nu era oricine. M-am şi intimidat. Era secretarul cu propaganda… În blocul acela locuiesc numai oameni ai partidului.
-De atunci s-a mai întâmplat?
-Nu, fiindcă nu m-am mai dus.
-Când a avut loc evenimentul?
-Într-o joi, în urmă cu aproape nouă luni, pe data de …
-Cu alt bărbat ai mai avut vreo relaţie amoroasă de atunci?
-Tovarăşe prim-secretar, credeţi că eu sunt d-alea… Vă rog să tăiaţi de-acolo cuvântul „imorală”!
-Eu nu cred nimic, dar noi trebuie să ne edificăm asupra situaţiei.
Ana a luat loc la indicaţia preşedintelui, timp în care sala a fost străbătută de un freamăt.
La rându-i, Turcitu Avram a negat totul.
-Tovarăşi, a reluat primul secretar, pentru mine lucrurile sunt clare. Din partea tovarăşului Turcitu nici nu mă aşteptam să recunoască. Dar să vedem şi părerile dumneavoastră.
* * *
-Tovarăşi – a început Ciocâlteu Ion, înscris primul la cuvânt – situaţia nu e uşoară pentru niciunul dintre cei implicaţi direct, şi nici pentru tovarăşa Hortansa şi cei doi copii. Gândiţi-vă că distrugem o familie şi pierdem trei membri de partid destoinici. Eu nu ştiu ce a avut în cap tovarăşa Hortansa când a făcut această sesizare; înainte de a o fi înaintat, nu o fi stat şi ea de vorbă cu cineva mai experimentat?! Cum a aflat, plină de ură şi înfierbântată de gelozie – acest vierme care a distrus căsnicia mai multor activişti angrenaţi în munca de teren împingându-i în braţele moralei de tip burghez – a dat fuga cu jalba în proţap. Dacă stătea de vorbă cu un tovarăş cu mai multă vechime în partid, poate că acela o putea îndruma pe calea cea bună şi nu ne făcea organizaţia de ruşine.
-Se pare că a stat de vorbă cu şeful ei de la organizatoric, însă nu a putut fi înduplecată. Dar în privinţa asta are o vină şi tovarăşa Jilavu, care nu a întrebat pe nimeni şi s-a oprit direct la tovarăşa Hortansa.
-Tovărăşi, a reluat Ciocâlteu, eu aş propune să se formeze o comisie care să cerceteze bine cazul şi numai după aceea să luăm o hotărâre. Mie mi se pare ceva dubios .
-Tovarăşi, a luat cuvântul Oprişan, aşa cum a spus şi tovarăşul prim-secretar, lucrurile sunt clare. O comisie, dacă formăm, ar trebui să cerceteze trecutul tovarăşului Turcitu, originea lui socială şi politica pe care au făcut-o înaintaşii săi, pentru a vedea de unde are astfel de apucături mic-burgheze. În ceea ce o priveşte pe tovarăşa Ana, trebuie să apreciem gestul ei de a se fi sacrificat pentru a nu compromite partidul; se vede de la o poştă că ea a fost o victimă a acestui individ urcat în ierarhia partidului cu moravurile sale ce ţin de regimul trecut. El este cel care trebuia să se gândească la cei doi copii, la întreaga familie şi să nu aibă atâtea victime. Ce putea să facă tovarăşa Ana? Ce vrea să spună tovarăşul Ciocâlteu? Dacă i-ar fi cerut sfatul, ce i-ar fi spus? Să avorteze şi să tacă chitic? Asta ar fi însemnat încălcarea legislaţiei socialiste, respectiv a decretului privind natalitatea. Este tovarăşi? Primind aprobări, a continuat: Iată de ce eu zic să tăiem răul de la rădăcină şi propun excluderea tovarăşului Turcitu Avram din rândurile partidului.
Primind aprobarea primului secretar, Oprişan s-a aşezat triumfător. Vorbitorii care au urmat, sesizând orientarea dată de prezidiu, au… uitat cele spuse de Ciocâlteu şi s-au raliat propunerii lui Oprişan, o contribuţie însemnată având-o Viziru şi secretarul cu probleme organizatorice, Vameşu Anastase, care a desăvârşit-o.
Supusă la vot, propunerea lui Gheorghe Oprişan a fost aprobată în unanimitate.
* * * *
La ieşire, participanţii au fost întâmpinaţi de proprii şoferi, ceea ce i-a determinat să înceteze comentariile aprinse. Din grupul mare s-a desprins inginerul Ion Ciocâlteu, care s-a îndreptat spre maşina sa. I s-a alăturat, ca de obicei, economistul altei unităţi, Vasile Clejan, care avea acelaşi drum.
-Domne director, că de dânsul nu mă feresc, auzii că-l sancţionarăţi pe Turcitu, i s-a adresat şoferul.
-De unde ştii?
-Se vorbea pe-aci, pe-afară. Se auzea şi din sală…, dar unii ştiau mai multe …
-Ce anume?
-Că soţia lui trăieşte cu secretarul de la organizatoric din judeţul lor, Nicolae Ciurezu, care ar vrea să se mute aici, în locul lui Turcitu, unde s-o aducă şi pe ea, iar Ana ar urma să fie promovată la judeţul vecin, poate chiar în locul lui. Cică îi sprijină cineva de sus…
-Mie de ce nu mi-ai spus până acum? Nu mă mai amestecam în ciorba lor…
-Nu ştiam mare lucru şi credeam că v-a spus tovarăşu’ Viziru.
-Eu eram convins că aduc o propunere constructivă, dar o fi prins tovarăşul prim pică pe mine de… cine ştie cu ce mă aleg. Ce zici, tovarăşe Clejan?
-N-ar fi exclus, deşi nu cred. Poate doar o fi regretat că nu te-a prelucrat în prealabil, ca pe Oprişan, că Viziru cred că se orientă din mers. Cine te puse să te arunci primul la cuvânt, de!
-Neşu, de pe maşina lui Oprişan, ştia cel mai bine situaţia, a mai adăugat şoferul.
-Hortansa asta parcă ar fi fost croită pe calapodul Anei Pauker. Numai aia şi-a reclamat bărbatul de a fost executat, fiindcă pe copii îi făcuse cu alţii.
* * * * *
A urmat o perioadă în care Turcitu a umblat cu contestaţii pe la toate forurile partidului, reuşind să obţină comutarea sancţiunii din excludere în vot de blam cu avertisment şi coborât la munca de jos. Funcţia nu a putut fi redobândită şi a fost ocupată prin transfer de Nicolae Ciurezu, de la judeţul vecin.
Încurajat de cele obţinute, dar şi stârnit de confirmarea unor presupuneri iniţiale care îi ajunseseră la ureche, după naşterea copilului, Turcitu a solicitat şi a obţinut efectuarea unor teste complexe cu privire la paternitatea fătului.
După aproape alte nouă luni, a fost în posesia unui rezultat mult aşteptat: Nu el era tatăl copilului născut de Ana Jilavu. Alături de acesta se afla însă şi o mare surpriză: Ca bărbat, Turcitu Avram era infertil.
Lucrurile au luat o întorsătură total nedorită de niciuna dintre părţi, dar care îl, frământa în special pe Turcitu: Cine era tatăl celor doi copii pe care îi crescuse?! Asta numai tovarăşa Hortansa ar putea să spună, dacă… o mai ţine minte.