Dorel Vișan față în față cu destinul lui Orson Welles

Actorul Dorel Vișan nu este străin de rolurile dificile. În anul 1987, Mircea Daneliuc l-a distribuit în filmul „Iacob”, film în care Vișan a realizat primul său rol de referință. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: „Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute”. De această dată, Casa de producție TVR vă oferă un spectacol întreg în care Dorel Vișan este în centrul scenei.

În așteptarea premierei de astă-seară, actorul ne-a acordat un scurt interviu:

AMI: Cum a decurs proiectul Orson Welles?

Dorel Vișan: A fost destul de complicat şi de greu. S-a plecat de la o piesă de teatru, pe care televiziunea a vrut să o facă film, fără să schimbe prea mult. Am lucrat la scenariu, am lucrat la dialoguri. Când s-a montat s-a făcut o altă varianta decât cea propusă. Filmul are alte date şi alte norme decât teatrul, deşi au acelaşi scop. A fost complicat prin faptul că este un singur personaj. Celălalt este doar adiacent. Ţine oarecum partea opusă, dar nu are forţă. El este doar un instrument pentru dezvoltarea biografiei lui Welles. Este foarte complicat să fii singur pe ecran.

AMI: Ce v-a interesat la această abordare?

Dorel Vișan: Întotdeauna când fac un rol, îl consider un destin şi nu un rol. Dacă pot să reconstitui un destin, mă bag. Dacă trebuie să fac un rol, nu mă bag. Aici este un destin, şi nu unul oarecare, ci destinul unui om cu propunere şi gândire geniale. Întotdeauna geniul este contradictoriu pentru că împlineşte aria totală a umanului, şi răul, şi binele. Şi cu geniul nu se poate negocia. Nu acceptă negocierea.

AMI: Cum aţi lucrat contradicţia, fiind singur în platou?

Dorel Vișan: Fiind un singur personaj, conflictul este în altă parte. Nu este pe scenă. Conflictul este în mintea personajului. Din cauza asta s-a ajuns la această formă în care tot discursul personajului a fost mutat în imaginaţie.  Singură cale de salvare a omului este visarea. Poate că este o cale bună pentru că omul nu mai este om cum a fost o dată. S-a îndepărtat de sacru. Îndepărtându-se de sacru, el nu se mai regenerează în suflet. Acesta era rolul Crăciunului şi al Paştelui – un rol de regenerare a omului, rememorând mitul. Aici cel al lui Isus. Şi care nu se mai face, s-a degradat. Sărbătorile acestea au devenit sărbători triviale. În loc să se regenereze sufletul, se încarcă carnea cu mâncare.

AMI: Din punctul acesta de vedere, Orson Welles nu a fost un ascet.

Dorel Vișan: Nu, nu a fost un ascet. Orice răzvrătit, cum este Welles, este ascet în răzvrătire. Era un om de lume, dar era un om al umanului. Era asemănător lui Falstaff, pe care l-am jucat. Pentru că Falstaff este cel mai complet personaj din dramaturgia lumii. Shakespeare nu i-a dat o piesă pentru el, l-a distribuit în 2 piese Henric al IV-lea şi„Nevestele vesele din Windsor”. El reprezintă omul. Nici un personaj nu este atât de complet şi complex că Falstaff. Orson Welles se duce spre zona aceasta, a omului care se ramifică şi spre bine, şi spre rău, şi spre sublim, şi spre mizerabil, aici a fost greutatea. Nu ştiu dacă ceea ce se vede pe ecran redă ceea ce spun eu. Cum ţi s-a părut?

AMI: Intens.

Dorel Vișan: Cam aşa ceva, intens. Dacă s-a realizat acest lucru în formă sa unicelulară atunci este bine. Nu este un film pentru oricine, îl pot înţelege cei care au o viaţă culturală.

AMI: Reperele la viaţa lui Orson Welles nu sunt clar definite. De ce?

Dorel Vișan: S-a renunţat la anumite materiale. Explicaţia unui moment uneori are vacuităţi. Chiar şi la viaţa lui sentimentală, la viaţa lui cu artistele, cu producătorii sunt trimiteri, dar nu se explică în totalitate relaţia respectivă.

AMI: Care este filmul dumneavoastră preferat din filmografia lui Welles?

Dorel Vișan: „Cetățeanul Kane”. El a făcut şi „Othello”, unde l-a prezentat pe Shakespeare altfel decât teatrul englez.

AMI: Mai puţin romantic?

Dorel Vișan: Nu, mai puţin clasic. Laurence Olivier reprezenta forma clasică a lui Shakespeare. Dar Orson Welles îl prezintă că şi scriitor modern. Welles este un artist simfonic. Mai multe instrumente, mai multe voci polifonează acelaşi sunet spre zonele de profunzime ale sufletului. Acest tip de gândire nu se mai practică în teatrul şi filmul românesc. Timpul nu mai este concentrat, este timpul profan al acţiunii… În ceea ce îl privește pe „Al dumneavoastră Orson Welles”, este un exerciţiu pentru un artist, un fel de pariu cultural şi spiritual cu el însuşi, acela de a recrea un destin al unui personaj intrat în conştiinţa publicului. Trebuie să te întâlneşti cu imaginea din conștiința publicului, şi să construieşti şi povestea. Nu e lipsit de importanță ce s-a făcut. Este un omagiu pentru un mare artist al lumii şi este un omagiu pentru televiziunea română că şi cultura română că îşi găseşte breşe în cultură universală.

 

(a consemnat pentru TVR Ada-Maria Ichim)

 

AL DUMNEAVOASTRĂ, ORSON WELLES!

De Richard France

Adaptare tv: Cristian Grigore si Cezar Ghioca

Scenariul si regia: Cezar Ghioca

 

Cu: Dorel Vișan și Silviu Debu

 

Scenograf decor şi costume: Roxana Lungoci; Muzica originala : Liviu Elekeş; Imagine: Cristian Grigore, Peter Velciov; Montaj : Cristi Grosu si Alina Vana; Director de imagine: Peter Velciov; Producător: Cătălin Rebengiuc; Producător delegat: Dana Filip von Becker; Producător coordonator: Demeter András István.

 

Teatrul de televiziune este un proiect coordonat de CASA DE PRODUCŢIE TVR şi difuzat pe TVR 2 în fiecare seară de luni.