Richard al II-lea –  spectacolul prezentat Teatrului de Arte Saitama din JAPONIA, în regia lui YUKIO NINAGAWA

Richard al II-lea este una din piesele de teatru ale lui William Shakespeare, numele complet fiind Viața și moartea regelui Richard al II-lea (The Life and Death of King Richard II). Această dramă istorică înfățișează evenimentele care au marcat ultimii ani ai domniei lui Richard al II-lea (1377-1399). Piesa a fost reprezentată la  7 decembrie 1595 și a fost tipărită un an mai târziu.

Richard al II-lea este un eseu despre fragilitatea şi imprevizibilitatea vieţii, este una dintre cele mai poetice şi puternice piese shakespeariene. Catalogată drept o piesă istorică, Richard al II-lea este, de fapt,  O piesă care se concentrează pe metamorfoza acestui personaj fascinant, care trece de la imaginea unui rege impulsiv, nestatornic şi vicios la aceea a unui om profund, aproape filosof, care “simte” viaţa altfel. Monoloagele lui din această piesă sunt celebre şi de o frumuseţe a sensurilor extraordinară. Shakespeare a reuşit să surprindă esenţa, viaţa concentrată, cum spunea renumitul critic de teatru, Peter Brook. Întrebările existenţiale din Richard al II-lea sunt la fel de actuale azi ca acum 400 de ani, am îndrăzni să spunem că astăzi, în această societate excesiv tehnologizată, ele sună chiar şi mai curajos şi violent ca atunci.

Spectacolul prezentat de Teatrul de Arte Saitama din JAPONIA, în regia lui YUKIO NINAGAWA, reprezintă o viziune originala a unei piese occidentale, în stil oriental pe acordurile unui tango celebru argentinian.

Am văzut o lume care mi-a amintit de „Zbor deasupra unui cuib de cuci” al lui Ken Kesey, cu personaje perfect lucide și profunde, o lume cu încercări deviante , trădări, reveniri, simboluri către creștinism, o realitate crudă a vieții transpusă pe ritmuri de tango.

Un spectacol reușit, o trupă talentată îndrumată de un regizor care s-a adaptat rigorilor occidentale ale iertării, în raport cu cele orientale al onoarei, codul dur Bushido, actul suprem seppuku.

Dincolo de realitate avem arta și meditația din care învățăm să gândim, să judecăm!