Tăcerea nu înseamnă întotdeauna ceva negativ, aceasta având deseori un caracter pozitiv în diverse situații. De multe ori, putem să exprimăm mai multe idei prin tăcere decât prin cuvinte. Din punctul meu de vedere, într-o societate, în special cea contemporană, oamenii asociază tăcerea cu singurătatea sau monotonia.

În primul rând, orice om are nevoie în viața sa, la un moment dat, de clipe de liniște, clipe cu ei înșiși, astfel ei adopta cea mai potrivită formă, cea a tăcerii. În aceste momente, ei reușesc să-și adune gândurile, să-și aranjeze anumite idei, să rezolve diverse situații si chiar să găsească răspunsuri la problemele lor interioare ce-i apasă. Însă, această formă are, într-un mod mult mai profund, o multitudine de semnificații în funcție de situația respectivă. Deși tăcerea poate fi asociată cu monotonia, ea de fapt este mult mai plină de sens în comparație cu alte moduri de comunicare.

În al doilea rând, tăcerea ne pune față în față cu noi înșine, fiind în situația de a ne confrunta cu remușcări. Tăcerea unei persoane este justificată în unele situații, pentru că pot fi ascunse întâmplări care provoacă suferință dacă acestea ar fi evocate. Unele persoane își manifestă această formă a tăcerii, adoptând activități zgomotoase. Astfel, oamenii pentru a se cunoaște pe ei inșiși, pentru a găsi soluții de rezolvare în anumite situații recurg la tăcere, dar în zgomot. Ei pot contempla sau medita asupra unui lucru, spre exemplu ascultând muzică sau diferite sunete ale naturii, precum: păsările, greierii, valurile mării agitate.

În concluzie, tăcerea poate reprezenta cea mai bună formă de întoarcere spre sine, de aici rezultând faptul că mereu singuri ne vom vindeca de problemele interioare ce ne frământă.