https://blog.revistaderecenzii.com/

 Sanctuarul pietrelor

Există în Ţara Haţegului Biserica din Densuş, construită în mare parte cu pietre, coloane şi lespezi luate de la Sarmizegetusa construită de romani (Ulpia Traiana). Este probabil cea mai veche din ţară, în care slujirea preoţească durează, neîntrerupt, de 700 de ani. Este un monument unic ce trebuie vizitat dacă vă aflaţi prin zonă, mai ales că în satul vecin există un alt obiectiv fără pereche în ţară: un sanctuar al pietrelor vechi.

Este lucrarea de-o viaţă a episcopului Daniil, fost ucenic al lui Arsenie Boca, al cărui îndemn de „a vorbi cu pietrele” l-a urmat întocmai. Aşa a luat fiinţă unul dintre cele mai stranii muzee particulare în aer liber – situat într-un mic sat din Haţeg numit (cum altfel, decât) „Hăgeţel”.

Sunt bolovani imenşi cu forme şi poveşti ciudate, sunt pietre de moară străvechi, monumente antice şi funerare achiziţionate de la localnici, cele mai impresionante fiind rocile cu mii de cochilii de melci preistorici, pietrificaţi de pe vremea când toată zona era o imensă mare.

Acest sanctuar (cum îl consider eu) se numeşte Grădina Ulpia Christiana şi se află la şoseaua principală care traversează satul. Am primit permisiunea de a vizita muzeul chiar de la autorul şi proprietarul lui, care ne-a rugat doar să nu schimbăm poziţia pietrelor. Aşa am descoperit un loc aproape ireal, în care liniştea este parcă mai grăitoare decât o mie de cuvinte. Pietrele nu mi-au vorbit, dar m-au făcut să înţeleg cât de efemeră este scurta noastră zbatere de viaţă în comparaţie cu aceste relicve fără vârstă, martori tăcuţi ai pământurilor din zonă, probabil încă de la facerea lor.

Vă daţi seama ce poveşti ar spune aceste pietre…