https://blog.revistaderecenzii.com

În zilele de 2-4 august 2024, Comunitatea Armenilor din România a organizat cea de-a VIII-a ediție a Festivalului „Strada Armenească”.

Într-o vreme caniculară, a fost binevenită desfășurarea lui în Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” București.

Timp de trei zile, aspecte ale istoriei, culturii, civilizației și artei armenești au fost prezentate prin intermediul panourilor documentare, cărților, revistelor, atelierelor, discuțiilor, expozițiilor și spectacolelor.

După cum se menționează în materialele documentare mai sus-amintite, regatul armean a fost foarte puternic în timpurile vechi. 

A îmbrățișat creștinismul timpuriu și în anul 301 a fost primul popor din lume care l-a acceptat ca religie de stat. Un rol important în creștinarea armenilor l-au avut Sfântul Grigorie Luminătorul și apostolii  Bartolomeu și Tadeu.

 Soarta poporului armean a fost însă foarte grea, de-a lungul timpului grupuri mari de oameni fiind nevoiți să ia calea pribegiei și să se stabilească în diverse țări ale lumii, unde și astăzi trăiesc în comunități importante. În Țările Române există dovezi că armenii s-au stabilit începând cu mileniul întâi. Și aici, ca și în alte țări, s-au dovedit a fi foarte talentați, foarte buni comercianți, întreprinzători. 

Au construit biserici și școli proprii, și-au făcut tipografii, au editat ziare și cărți etc.

Aspecte esențiale ale civilizației armene și, în mod deosebit, ale  simbolisticii acesteia au putut fi cunoscute în cadrul sărbătorii din acest an de la București, în primul rând, prin intermediul expozițiilor de pictură și vestimentară.

Ermone Zabel Martaian este artist plastic, autodidact, absolventă a Universității de Studii Economice din Cluj, acum locuiește la Budapesta unde lucrează la Centrul Cultural Armean și unde are școală de pictură.

            În lucrările sale de pictură combină tehnica icoanei pe sticlă cu miniatura armenească. A preluat simboluri din vechile codexuri armenești pictate pe pergament și pe piele.

Este singura care realizează miniaturi armenești pe sticlă.  

Anul trecut, i-a apărut un album redactat în patru limbi: română, armeană, engleză, maghiară.  Acesta conține patruzeci de lucrări de ale ei, create în 30 de ani de muncă.

 A avut ingenioasa idee de a realiza tabloul „Magia spirituală a Armeniei”, care oferă o sinteză a elementelor reprezentative ale acestei țări.

În partea de jos se află harta Armeniei, pe care sunt pictate literele alfabetului  armean, un alfabet unic în lume, un copil care citește pe o carte, lacul Sevan, cel mai mare din Armenia, capitala țării, Erevan. Semnficația acestor reprezentări este că înțelepciunea  vine din carte.

Deasupra hărții se află copacul cunoașterii pe crengile căruia sunt pictate elemente semnificative  ale culturii și civilizației armene: soarele, care simbolizează începutul vieții, și luna, sfârșitul ei, rodia, simbolul fertilității,  păunul, simbolul eternității și al puterii, când este asociat cu chipul lui Iisus, rozeta infinitului, crucea de piatră (…),  biserica,  strugurele, simbolul lui Iisus, muntele Ararat pe care a poposit Noe, coniacul Ararat, dudukul, instrument de suflat din lemn de cais, cafeaua la ibric, portul național.

Lilit Melikyan, creator de modă, reprezentantă a Centrului Cultural Teryan, a venit special din Armenia pentru a participa la această sărbătoare.

Și-a propus să prezinte aspecte ale specificului național armean prin intermediul obiectelor de vestimentație în care realizează o combinație de nou și tradițional.

Cu multă amabilitate ne-a  vorbit despre costumul popular armenesc, numit taraz, care are multe accesorii pentru cap, printre care se află și coronițe, pe care le-am putut admira în expoziția dumneaei.    Acestea diferă de la o regiune la alta, unele au aplicații metalice, altele flori, care inițial, au fost confecționate din dantelă, dar, deoarece era scumpă, ulterior, au fost înlocuite cu alte materiale.

Imprimeurile de pe obiectele de vestimentație tradițională, cât și de pe cele create de Lilit Melikyan sunt reprezentative pentru cultura acestei țări: dragonul, simbolul puterii  bărbătești, grâul, simbolul fertilității femeiești, soarele, rodia, cruciulița, păunul, literele alfabetului armean, cuvântul carot „dor”.

Tot dumneaei a coordonat și atelierul de pictură pe ceramică. (Pentru descrierea costumului popular tradițional armean vezi și Keren Sebesi, „Armenii, prietenii mei”, pag. 46-53).

Lilit Adamyan, artist plastic, de origine armeană, stabilită de 20 de ani în România,  realizează creații cu specific pur românesc, de exemplu, mănuși din piele din zona Transilvaniei, dar și o combinație între elemente românești și armene, de exemplu, borsete cu broderie armenească și desene luate de pe manuscrisele armenești.

            Brandul „Hayasa” și-a încântat vizitatorii cu bijuteriile sale din argint, ornamentate cu motive vechi armenești.  

            Festivalul „Strada Armenească” s-a dovedit și o formă de cunoaștere și de stimulare a creativității prin intermediul atelierelor: de sculptură în tuf vulcanic, de  pictură pe ceramică, de colaje, cusături și broderie, dansuri, la care a participat un număr mare de persoane, de diferite vârste.

Ani Sarian (Bagdasarian),  hairstilist, face parte dintr-o familie de armeni stabiliți în România în anul 1991.

Este vorbitoare  a limbii armene în cunoașterea căreia și-a inițiat și fiul, a călătorit în Armenia și a fost impresionată de ospitalitatea, bunătatea și spiritul de prietenie al poporului armean.

În cadrul sărbătorii,  prin demonstrațiile sale a reușit să prezinte obiceiul armenesc potrivit căruia fetelor atât înainte cât și după nuntă le este împletit părul de către mamele lor. Conform spuselor sale, obiceiul este de origine rusească și semnifică „puritate, carismă, sensibilitate”.

Un alt element reprezentativ al spiritualității armene îl constituie crucile de piatră „khacikaruri”,  prezentate prin atelierul lui Narine Poladian, specializată în arte frumoase, arhitectură și sculptură, singura femeie din lume care sculptează cruci de piatră armenești, care pentru ea au atât o valoare identitară, cât și  emoțională.

Crucile de piatră se lucrează în tuf vulcanic, care în Armenia se găsește din abundență și este de diferite culori.  Ele au o simbolistică bogată, reprezentând deopotrivă moartea și viața, nemurirea, sacralitatea, trecerea în lumea raiului.

 Sunt, de fapt, niște monumente, foarte fin lucrate, care, în general,  în mijloc au o cruce, încadrată de ornamente geometrice și vegetale, despre care se crede că pot oferi „ajutor, protecție, victorie, viață lungă și mediere pentru mântuirea sufletului”. (Supliment Ararat, nr. 6, iunie 2024, pag. 17).

  În Armenia sunt aproximativ 50 000 de cruci de piatră și cruci de piatră au fost postate și în diverse țări din lume în care există etnici armeni.

La atelierul din acest an, participanții la atelier au primit tuf vulcanic adus din Armenia și dălți și sub îndrumarea lui Narine  Poladian au sculptat motive specifice crucilor, precum soarele și rozeta infinitului.

            Editura Ararat, director Sirun Terzian, prezent la sărbătoare,  și-a adus și ea contribuția la mediatizarea culturii și civilizației armene, prin intermediul unui număr impresionant de cărți, reviste, semne de carte, care au fost oferite gratis participanților, din care vom menționa doar câteva titluri: Edgar Hilsenrath „Povestea gândului de pe urmă”, Karen Sebesi „Armenii, prietenii mei”, Anaïs Nersesian „Însemnări din goana timpului”, „Timp și pulbere”, Ștefan Iovanesian/Gheorghe Median „Armenii în istoria și viața orașului Botoșani”, Vartan Martaian „Dicționar armean – român”, „Eminescu văzut de armeni”,  Andreea Tănase „Diaspora armeană, rădăcini interconectate pe întreg pământul” etc. 

A fost organizată biblioteca festivalului dedicată, în mod deosebit, centenarului regizorului de film și artistului plastic sovieto-armean, Serghei Paradjanov.  

Obiceiuri, muzica și dansul au venit să întregească profilul spiritual al poporului armean și să aducă un suflu de voie bună, ce a răsunat antrenant și armonios în inima Grădinii Botanice din București și în sufletele  participanților.

Vartarul, un obicei armenesc străvechi, a fost adus în fața participanților prin intermediul materialelor documentare ale festivalului: „Vartavar sau Vardavar este un festival din Armenia în care oamenii se stropesc cu apă. Istoria sărbătorii datează din timpurile păgâne, festivalul fiind asociat în  mod tradițional cu Astghik, zeița apei, a frumuseții, a iubirii și a fertilității. Festivitățile asociate cu sărbătoarea religioasă închinată zeiței Astghik au fost denumite Vartavar, deoarece armenii i-au oferit zeiței trandafiri (vart înseamnă «trandafir» în armeană și var înseamnă «a arde» și se sărbătorea în timpul culegerii recoltei).

După creștinarea Armeniei, Biserica Apostolică Armeană a identificat trandafirul cu transfigurarea lui Iisus și Vartavar a continuat să fie celebrat împreună cu Sărbătoarea Schimbării la Față. Unii susțin că provine dintr-o tradiție care datează din timpul lui Noe, în care el a poruncit ca descendenții săi să se stropească cu apă unii pe alții și să lase porumbeii să zboare, ca simbol al amintirii Potopului”. (Andreea Tănase, „Diaspora armeană, rădăcini interconectate pe întreg pământul”, pag. 55)    

Zilnic, au avut loc concerte și au fost executate/învățate dansuri tradiționale armenești, precum: karno qochary, tamzara, gyovnd, la care au participat atât armeni, cât și români.

Cum voia bună trebuie întreținută și printr-o mâncare și o băutură bune, din bucătăria tradițională armenească au fost selectate câteva produse, care s-au bucurat de interes din partea participanților la sărbătoare: coniacul Ararat simplu sau în cocktail-uri, prăjiutră cu miere, cafea la nisip. Domnul Hovakimyan Vahe ne-a vorbit și despre harisa, un preparat din carne de pui, pe care gopsodinele îl țin toată noaptea la foc mic, până devine o pastă.

Festivalul „Strada Armenească” nu a fost unul restrictiv, ci și-a propus și o prezentare a multiculturalității, dovadă a armoniei care există în țara noastră între români și etniile conlocuitoare.

 Astfel, pe standurile și prin intermediul atelierelor lui au fost mediatizate și aspecte ale culturii românești și rome, în general, vestimentație, bijuterii, gastronomie și s-a adresat tuturor vârstelor, atelierele pentru copii fiind destul de bine reprezentate.