Sărbătorirea  Intrării Domnului în Ierusalim  la Biserica „Sfinții Voievozi” Ploiești. Articol de Elena Trifan

https://blog.revistaderecenzii.com

Duminică, 13 aprilie 2025, în toate bisericile ortodoxe din lume a fost sărbătorit unul din cele mai mari evenimente ale creștinătății, „Intrarea Domnului în Ierusalim”, denumit și „Duminica Floriilor”.

După cum se menționează în „Evanghelia” după Ioan (XII, 12-13), „A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic,  și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: «Osana!, Binecuvântat este cel ce vine  întru numele Domnului », Împăratul lui Israel”. Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că acestea i le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulțimea care era cu el când l-a înviat din mormânt pe Lazăr și l-a înviat din morți. De aceea, l-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.”     

Am participat la slujba religioasă de la Biserica „Sfinții Voievozi” Ploiești, care a fost marcată de elemente speciale, precum sfințirea salciei, „simbolul smereniei, binecuvântării,  biruinței vieții”,  și distribuirea ei enoriașilor, intonarea de cântece specifice.

Părintele diacon Florin Stan le-a vorbit credincioșilor despre semnificația acestei zile:„Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este o zi care prevestește Învierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paște anticipat, o arvună a biruinței asupra morții, asupra păcatului, asupra răutății oamenilor, o biruință a lui Hristos-Dumnezeu, iubire mai tare decât orice ură și invidie, decât orice trădare sau lașitate, deât orice lăcomie de bani și de putere lumească trecătoare.

De ce purtăm în această zi ramuri de copaci, în special salcie și flori? Purtăm în mâini aceste ramuri, în primul rând, ca memorial sau aducere-aminte de evenimenul ce s-a petrecut cu peste 2000 de ani în urmă, când Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat, mai ales de copii cu stâlpări sau ramuri de finic.

Însă purtăm în această zi ramuri de copaci și flori și pentru că s-au încheiat cele 40 de zile de post în care am adunat în suflet florile credinței cultivate prin post și rugăciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr și Duminica Floriilor fac, așadar, trecerea spre o altă săptămână, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt și mai sfințitor, pentru că este timpul unei participări mistice sau tainice la Sfintele și Mântuitoarele Pătimiri ale lui Hristos, ca noi să ne despătimim de patimile rele sau păcătoase din firea omenească, patimi care au pricinuit răstignirea și moartea Mântuitorului Hristos.

Florile pe care le purtăm în mână în Duminica Floriilor, reprezintă florile virtuților adunate în timpul postului: lumina rugăciunii, smerenia postirii, bunătatea inimii milostive și darnice, curăția minții dobândită prin pocăință, sfințirea sufletului și trupului dobândită prin Sfânta Taină a Spovedaniei și prin Sfânta Euharistie cât mai des posibil, pe scurt florile iubirii sfinte față de Dumnezeu și față de semeni.”

Actorul Florin Nan, fiu al Parohiei „Sfinții Voievozi”, a recitat poezii dedicate florilor, precum: „Flori de gând”,  de pr. Constantin C. Popescu și „Primăvara”, de Virgil Carianopol.

Toți participanții la slujbă au cântat: „Mulți ani trăiască!”.

 Credincioșilor veniți la slujbă în număr mare la această sărbătoare a sfințirii, a recunoștinței, a purificării și a regenerării le-au fost oferite crenguțe de salcie sfințită, ciocolată de post și pâine cu icre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *