https://blog.revistaderecenzii.com/

Pentru că se apropie sfârşitul lunii octombrie, am să mă refer la o scrisoare care circulă pe net, scrisă de un copil în 2022 despre Haloween – sărbătoare care a prins rădăcini (mai mult comerciale aş zice eu) şi în România.

Sincer, scrisoarea mi se pare niţeluş patetică – motiv pentru care chiar cred că este scrisă de un adolescent vulcanic – ceea ce nu înseamnă că trăirile acestuia nu ar fi reale. Dincolo de unele afirmaţii exacerbate şi interpretări bombastice, textul conţine adevăruri dureroase, semnale de alarmă dar şi câteva propuneri minunate.

Mă refer la ideea de a-i învăţa pe copii să celebreze viaţa, iubirea şi frumuseţea, să aibă ocazia de a se îmbrăca măcar o dată pe an în îngeri luminoşi, sau în zâne bune, sau în personajele din basmele noastre româneşti – într-o sărbătoare a poveştilor copilăriei.

Da, cred că o asemenea iniţiativă ar fi de bun augur pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care sunt fani ai Haloweenului – cred că în acest mod, „balanţa” ar fi echilibrată într-o ofertă completă de sărbători „de toate felurile pentru toate gusturile”.

Pentru că indiferent dacă ne place sau nu, Viaţa are şi partea ei întunecată, din care fac parte moartea, răutatea, violenţa … Este evident că Răul în forma lui pură există în această lume – şi părerea mea este că noi devenim mai buni, doar luptându-ne cu el. El este „focul care căleşte oţelul”, ocazia ca noi să învăţăm să fim oameni puternici, luptători, verticali.

Acesta este motivul pentru care apreciez scrisoarea de mai jos – pentru că acest copil are curajul să meargă contra-curentului, să nu se lase luat de val, de trend, de cutumele impuse de adulţi. Se revoltă, spune NU şi luptă în felul lui – ceea ce este minunat pentru dezvoltarea lui viitoare ca OM. Ceea ce arată că sărbătoarea de Haloween este cât se poate de benefică în cazul lui, nu?

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN

„Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2022, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import.

În fiecare an, pe data de 31 Octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare dată parcă mai înspăimântătoare. În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant. Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?

Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.

Ce vreţi să faceţi voi din noi?

De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?

De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.

Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.  Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.

Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm.

Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.

Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.

An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.

Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?! Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!

Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!

Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.”

Sunt de acord cu sărbătoarea Haloweenului? Categoric NU – aşa cum NU sunt de acord cu multe lucruri care mă înconjoară (Coca Cola, tutunul sau McDonald’s fiind doar câteva exemple). Şi nimeni nu mă obligă să ţin această „sărbătoare”, aşa cum nimeni şi nimic nu mă obligă să fumez, sau să mănânc un Big Mac. La fel, educatorii, părinţii sau copiii pot spune oricând NU la orice nu vibrează cu conştiinţa lor – făcând astfel dovada că o au. Doar că unii aleg să fie oameni, iar alţii „să meargă cu turma”…