https://blog.revistaderecenzii.com
Soarta multor copii a atârnat de faptul că în casa părinților a existat o bibliotecă sau…nu. Acest început stabilește o serie de conexiuni mai târziu, rezultatul fiind vizibil peste decenii. Doamna Grety Stuparu scrie poeme marcate de realismul profunzimilor existențiale proprii. De ce-i memoria așa nebună, adesea absurdă?
Volumul Elixirul frumuseții, semnat Grety Stuparu, a apărut la Editura Sitech în 2023. “Adevărata frumusețe izvorăște din suflet și încântă lumea cu bunătatea, onestitatea și compasiunea ei”. (sursa internet). “Frumusețea va salva lumea”, Dostoievski. Aceste fraze de întâmpinare spun mult despre crezul autoarei. Talentul e un accident din natură, o boală grea uneori. Cere patimă și cere meșteșug, arta cere conștiință. Ca în toate, și în literatură se cere un prestigiu de atelier, opina Caragiale. Oamenii buni fac lucruri bune. Ș invers. Orice om luminează o încăpere; unii când intră, alții când ies, completez la rândul meu cu o frază din auzite. Am cunoscut-o pe autoare (atât cât poți cunoaște pe cineva în anumite circumstanțe) la un vernsiaj de pictură al doamnei Cristina Petria, artist plastic de adâncă trăire, talent și generozitate. Cu această ocazie am avut confirmarea zicalei “cine se aseamănă se adună”; doamna Grety Stuparu făcea tandem alături de Cristina, împărtășindu-ne din trăirile sale reunite în câteva volume recente de versuri. Două femei sensibile și puternice deopotrivă, complementare, una blondă, alta brună; pe prima o vedeam prima dată. O descopeream/descifram prin ținută, apoi și prin poeziile sale, toate cărțile fiind publicate la Sitech în Craiova. O femeie păstrează feminitatea și aliura tinereții în ciuda unei evidente formalități ce ține de felul cum îți etalezi propria unicitate. Autoarea nu activase deloc într-un mediu artistic, dimpotrivă, venea dintr-un mediu cazon, purtase uniformă militară, aveam să aflu. Așa mi-am explicat obsesia sa pentru “drumul drept”, “împlinire”, cuvintele și sfaturile adesea repetitive sau moralizatoare ca un îndreptar pedagogic. ”Dacă nu ai bătrâni, să-i cumperi!”, zic românii. Grety Stuparu dăruiește din înțelepciunea acumulată în timp și pare că ne invită într-un mod direct dar sincer într-o lume ce poate fi ideală, condiția fiind ca noi să o făurim după anumite reguli. O comparație la îndemână, faimoasele picturi naive ale lui Ghiță Mitrăchiță, celebru prin diletantismul și tenacitatea sa de observator și artizan în slujba culorii. Trăsăturile comune ale societății și civilizației actuale formează oamenii ei, aspirațiile și felul lor de a fi, de a gândi. Sănătatea emoțională are repercursiuni asupra vieții. Trăim adesea o fericire iluzorie, pasageră, dar goana după fericire rămâne o constantă a vieții noastre, fiind atributul fiecăruia. Realitatea și ficțiunea fac parte din cotidianul nostru, iar doamna Grety Stuparau se destăinuie și își exprimă convingerile printr-o narativă lirică, diletant versificată. Frumusețea este obsesia constantă a autoarei, elixirul frumuseții dând și titlul uneia dintre cărțile sale de poezii. Nouă strofe ce cuprind o serie de sfaturi și convingeri personale, fiecare rând din cele patru ale fiecărei strofe fiind un cuvânt cheie scris cu majuscule, care ilustrează probabil crezul autoarei: ARMONIE, BUCURIE, CURAJ, EMOȚIE, FASCINAȚIE, GÂNDIRE, HĂRĂZIRE, IUBIRE, ÎMPLINIRE, JUDECATĂ, LAUREATĂ. Ai grijă ce MEMOREZI, NUANȚEZI, ORGANIZEZI, PROMOVEZI, RESPECT, SELECT, CUVÂNT, GÂND etc. Încarcă-te doar cu BINE, …schimbă-ți locul, schimbă-ți viața, fii amabil, plăcut, răbdător, precaut, ai grijă de sănătate, că dacă o ai, le ai pe toate. Vorbele din popor sunt uzitate masiv, revăzute.
Povara celei mai grele amintiri e tinerețea, dar pentru doamna Grety Stuparu pare a fi și frumusețea. Citez din poezia Frumusețe: frumusețea nu-i o floare risipită oriunde, ea e ori dăruită, ori e dobândită cu muncă. Frumusețea este și un melanj de iubire, eleganță, dăruire, inspirație, trăire, gânduri bune, fericire. Frumusețea e personală, emotivă, bizară, mireasma bunătății, este leagănul dreptății, e omenie, onoare, mândrie…și lasă-n urmă fapte bune. Cele zece strofe includ și alte cuvinte de top precum: simplitate, iubire, libertate, glorie, credință, farmec, suflet, năzuință, iertare, curaj, chibzuință, avânt (te îndeamnă frumusețea la acestea), toate ducând la biruință. Frumusețea e iubirea, bucuria, fericirea, veselia, vorba dulce, chipul blând. Frumusețea e armonie, sublim, energie, sufletul/ simfonie de culori și fantezie. Ne mai spune poeta că orice om frumos este educat și grațios, (atenție!) devotat și respectos…blând, romantic, curajos. Înțelepciunea maturității este o epifanie în versuri. Unii au parte de o singurătate rău ventilată, dar cel ce știe să-și păstreze tinerețea sufletului e plin de frumusețe, precum autoarea, care scrie și poezii adresate copiilor, în același registru didactic. Volumul O copilărie ca o poezie are drept motto o frază de Lucian Blaga: Copilăria este inima tuturor vârstelor. Adaugspre exemplificare versuri din poezia «Faceți bine orice ar fi”, din acest volum. Luați aminte dragi copii Binele a prețui și răul a ocoli Cât în lume veți trăi.
Luați aminte oameni buni Feriți-vă de minciuni De ură, de răutate, De intrigi fără dreptate!
Gândiți bine când vorbiți, vorbele nu irosiți Spunând vrute și nevrute Și iscând multe dispute!
Învățați să oferiți Să zâmbiți, să dăruiți Fiți o binecuvântare, Un sprijin și-o alinare!
… În pădure chiar și-n plină zi soarele pătrunde greu, cauți raza de soare. Poezia Cocktail de dragoste este în același stil formal, adaptat unei întâlniri: te servesc cu un cocktail din vorbe mari și fapte grandioase. Azi vreau să te tratez cu vin și bunăcuviință. Motiv să-l invite pe o terasă și de această dată să-i mai facă și un suc de flori de măr, să vezi că viața te iubește. În natură ne regăsim, regenerăm, găsim răspunsuri. Eu cu tine doar în decor boem generos, în mijlocul naturii..., după un dans și zece vorbe dulci te mai invit la o plimbare printre nuci. Se amuză la ideea de a se lăsa sedusă… Nu-i nevoie să ai ochii deschiși pentru a vedea, nici auzul atent pentru a auzi glasul cuiva. Autoarea privește în jur cu sănătoasă curiozitate, generozitate și sufletul deschis. Astfel percepe lumea…dar rămâne o romantică exacerbată, “siropoasă ”: în clar de lună ne umezim gura/și îmbrăcat în ramuri ți s-a topit armura. Vrei să vezi doar ochii mei ce răspândesc în jur scântei. Îi oferă șoapte dulci și îl iubește cu tot cu cer și rugi….După ani de zile de muncă în MAN, vine retragerea spirituală, nu și fizică. În cenușa iubirii mai ard și după decenii fărâme vii, incandescente. Figuri și întâmplări apar în gros plan, în plină lumină, dar multe și în contre jour, îndepărtate… Auzi zgomotul propriilor pași în liniștea progresivă ce va deveni completă când vei ajunge la portal. Iar când e La braț cu armonía nu își mai amintește «cum e să fii nervos, acid, cinic, arivist». Grety Stuparu ne oferă și o rețetă proprie în Cocktailul longevității: fructe de pădure, dor, promisiune de soare, plus zece stropi de rouă într-o sărutare; se degustă cu chibzuință! Pune flori la pălărie, veselie, astfel învingem obstacolele făcând o poezie. Umplem paharul cu zmeură și mure, suc de trandafiri și afine de pădure, și deasupra multă onoare. (Servim patria!, ar completa vreun sergent major mucalit). În poezia Cum recunoașteam iubirea concluzia e simplă: “când mie mi-e bine, și ție ți-e bine”, iar Dumnezeu ține aprinsă o stea, să nu se mai rătăcească. Caută în tine/ poezia dezece strofe o pot rezuma la sfaturile “ordonate” părintește: nu-ți pierde timpul pizmuind, jeluind…, învață să te prețuiești, …ridică-te și mergi la sigur! Nu dispera, nu-ți face gânduri toxice, nu reveni la ce te-ar putea răni, …și întreabă-L pe Dumnezeu de mergi pe drumul drept. Între frumos și urât, pe parcursul altoropt strofene reamintește căfrumusețea nu-i fumoasă dacă nu-i devreme acasă, gospodină și zeloasă…Frumusețea e o artă,se clădește…și o vede și un orb!Ochii albaștri inocenți pot fi o înșelătorie a naturii, mai ales la tinerețe. Apoi vine vârsta când aceștia au ceva resemnat, liniștit. Nu doar în ochi, ci și în atitudinea corpului și-n trăsăturile chipului. Cântă dorule: Cântă, cântă, cer cu stele, cântădorurile mele,…cântă dor călător, umple sufletul de amor, zboară apoi până la stele, și du visul meu la ele! Uneori e o confesiune necesară, căci nu-i ușor să ascunzi după decoroameni, fapte, povești, tot ce n-ai vrea să mai trăiești… Fugi de umbra trecutului. Ia totul așa cum e, fii optimist…și în viață protagonsit! Și continuă apoteotic: păstrează-ți sufletul! În întâlnirea cu Dumnezeu, printre orchestrele cerului, mulțumesc, Dumnezeule ceresc!
Nu prea cred că există poeți fabuloși capabili să egaleze marile nume din epocile trecute, dar cred că există un puternic filon liric, un potențial poetic în rândul românilor. Capitalismul e rece, steril spiritual, căci averile și afacerile nu se fac cu versuri, nici cu sentimente. Securiști, oameni cu meserii tehnice sau din aparatul de stat, ne uimesc tot mai mult cu o serie de apariții editoriale, cu multe volume de poezii. Pentru că “românul s-a născut poet”, și indiferent de mediul unde trăiește, gândește în versuri adesea. “Căci nu e om să nu fi scris o poezie, măcar o dată, doar o dată în viața lui”, cum zice și un cântec. Grety Stuparu scrie cu frenezie poezii, dornică de o “steluță” mai aparte, de va intra oficial în marea familie a scriitorilor români.