,,Și vine ziua Ta, cum vine-un ropot”

De cetină curgând din Paradis,

Sunt ciocârlia zorilor de vis,

Bând nepereche dangăte de clopot –

Maicuță, mânza mea e încă-n floare –

Descarcă pomul vieții, din absurd –

Și veacul nostru, e atât de surd

La tot ce mai avem, și ne mai doare –

Dar dacă poți, pe lumea asta mare,

Învață-ne să plângem mai frumos –

Și lacrimile fie de folos,

Acelora ce-s veșnic, la strâmtoare –

Eu sunt atât de sus, și-atât de jos –

Prea mic, pentru un dar, atât de mare –

Prea fericit, în zi de sărbătoare,

Și prea semeț, în fața lui Hristos –

                        ( ,,Și vine ziua ta”, Liviu-Florian Jianu)