https://blog.revistaderecenzii.com/
La raison d ‘être numesc francezii motivația omului pentru viață, referindu-se adesea la idealuri sau proiecte ce-i motivează să lupte cu ostilitățile cotidiene, să-și depășească adesea forțele și să rămână optimiști, să meargă mai departe.
Silviu Bârsanu e o natură totală, cu disponibilități nesfârșite. Pofta lui de a scrie nu e legată de glorie, dovadă faptul că și-a păstrat până azi Povestea în sertar. Scrisul său nu e altceva decât dorința de comunicare și instinctul atitudinii sale solare. S13 e omul ce zâmbește umbrelor vieții sale. În strigătul său e naivitatea imprudentă a celui care nu amestecă sentimentele cu banii, contrar multor contemporani. E artistul care nu știe, nu vrea și poate chiar nu reușește să-și găsească liniștea. Fruntea amplă e supraînălțată de-o ușoară calviție, frumusețea exterioară a tinereții n-o veți mai regăsi azi, privindu-l. Dar o altă frumsuețe veți descopri învăluindu-l, una mai profundă și mai trainică. Nu este filosof, însă și-a descoperit natura filozofică, atributele spiritualității.
Credința lui vine ca soluție a căutărilor. Nimeni nu poate deveni Francisco de Asis sau Serafim de Sarov fără să fi avut parcursul acestora înainte de-a fi atinși de harul divin. Credința negăsită, căutată, e percepută întotdeauna ca un punct de fugă. În asta constă chipul credinței adevărate și chiar prestigiul ei. Alegem între a deplânge răul lumii și a credita binele ei. Din febra fecundă a subconștientului poți sau măcar îți dorești să atingi calmul luminos-solar al conștiinței. Din experiență știu că omul artist, când se află într-o fundătură a vieții, a spiritului său, se apucă să picteze, sau modelează, crează ceva. E imperios să-ți reproduci cumva gândurile, preocupările. Arta modernă e morbidă adesea, din speța răului. Nu toți se raportează la arta modernă, înafara cazurilor când se pricepe ceva dintr-o imagine. S13 nu a făcut totuși din disperare o temă, el își păstrează credința în iubire, rămânând pozitiv în tragismul iminent al vieții. Are echilibrul inteligenței rapide, ironice, știe bine că nu a murit nimeni din suferințele altuia. Omul de lume chiar și retras în cochilie, nu se lasă înșelat de mofturi și aparențe.
Ce înseamnă a fi în iubire, a fi îndrăgostit? Să fii deschis vieții, oamenilor. Importnat e să avem o viață care să ne convină. Ce e dragostea? Un sentinment, o emoție, un angajament față de cineva sau ..o pilulă? Alegem oamenii pentru ce sunt ei și pentru ce nu sunt. Unii specialiști afirmă că dragostea durează trei ani. Abia după aceea viața în cuplu devine mai complexă, mai interesantă. Cheia succesului în cuplu este dialogul, deschiderea fiecăruia în abordarea problemelor. Câți au disponibilitatea de-a explora tenebrele celuilalt sau se avântă alături în zborul acestuia spre focul purificator al soarelui ? mă întreb.
E grea conviețuirea lângă cel ce nu se teme de jocul autodestructiv al delirului ce-l face să-și piardă inocența. Căci artistul își arată tarele fără să aibe obsesia vinovăției când devine sarcastic, suspicios și adesea expeditiv, cu-n soi de nebunie dezlănțuită ce pare să-l cuprindă. S13 nu are doar nevoie de recunoașterea socială a muncii sale, are implicit nevoie de familie. Familia îți confirmă faptul că ești un om obișnuit ce are nevoie de repere. Dar artistul nicidecum nu-și dorește doar ceva care ar putea semăna a clișeu: papa, caca, nani.
Are disponibilități nesfârșite, e conștient …când scrie undeva ca să vada și priceapă toți faptul că: Artistul nu face nimic…și totuși nu lasă nimic nefăcut.
Diversitatea și toleranța sunt valori tot mai șterse în zilele noastre. A fi autocritic și consecvent în actele tale e o contradicție în termeni. Cartea lui Silviu e romanul unui izolat “disperat”, în sensul iubirii creației permanente. Artistul e simultan “pivniță și mansardă” la fiecare din nivelurile sale. Poveste sa e povestea celui ce poartă pe umeri un dublu destin, al artistului și al omului rațional. Umbra și zâmbetul coabitează în aceeași celulă. E o tristă și emoționantă spovedanie a băiatului cu flori în buzunare. Privitorul avizat are un zâmbet îngăduitor și un respect dublat de înțelepciune pentru opera artistului, rod al conjuncturii conștiinței și subconștientului acestuia. Gândurile legate de el, de trecut, S13 le reprimă adesea fără să le dezmintă, știe că arta și frumosul sunt ispite vinovate, dar ispite. Puternice.
Permiteți, vă rog, iubirea-mi tandră pentru acest frumos nebun!
P.S.
Notele muzicale Fa și Si erau considerate tonalitaea diavolului în evul Mediu. A culmina cu un zâmbet și cu o plecăciune după ce ai fost catalogat drept un tiran, un nebun sau un diavol, e ceva!