CĂLĂUZELE: “LUMEA DE IERI”, de Stefan Zweig

de Jianu Liviu-Florian

Dacă veți dori să găsiți urmele celor care au visat Europa Unită, cartea lui Stefan Zweig, “Lumea de ieri”, este o hartă pe care strălucesc numele unor Rodin, Romain Rolland, Rilke și atâtor altor intelectuali și artiști de marcă  ai Austriei, Germaniei, Franței, Elveției, Belgiei, Olandei și ai atâtor alte țări  lăsate la urma nu din cauza importantei lor în geografia vieții spirituale, ci datorită faptului că nu au fost accesibile experienței vii a autorului.

            Creuzetul acestor vise au fost doua razboaie mondiale. “Lumea de ieri” reconstituie  clipele de dinaintea primului. Viena gerontocratica.  Cu atmosfera ei de un calm, o armonie, o cultura  si o pace – edenice. Din timpul primului razboi. Cu dramele lui. Si de dupa el.

             Din toate timpurile, sperantele  tinerilor liceeni, studenti, sau intelectuali  s-au indreptat spre oamenii de cultura,  spre operele lor, si spre institutiile de cultura. Reviste, teatre, opere, universitati, biblioteci. Oamenii de cultura au fost calauzele care au platit cu geniul lor,  potecile de lumina ale istoriei. Bulevardele si autostrazile ei au ramas in seama capetelor incoronate, politicienilor,  statelor majore, armatelor, si negustorilor. Ioan Es. Pop, in volumul “Unelte de dormit”, Editura Cartea Romaneasca, 2011, are un vers memorabil: “Istoria este poezia invingatorilor. Poezia este istoria invinsilor.”

            “Lumea de ieri” este cartea unei deveniri. A cresterii unui pom, dintr-un sambure. Intre invingatorii istoriei, si invinsii ei.