https://blog.revistaderecenzii.com

Pe 29 decembrie, tradiția populară românească plasează comunitatea în plin „între timp” sacru, acea zonă dintre Crăciun și Anul Nou în care lumea se află, simbolic, cu un picior în anul vechi și cu altul în cel care vine.

🕯️ Sărbătoare religioasă

Calendarul ortodox îl pomenește pe Sfântul Mucenic Marcel și pe Sfântul Tadeu, zi fără fast liturgic, dar cu accent pe răbdare, cumpătare și așteptare.

🌾 Obiceiuri și credințe populare

• Zile „legate” – timp oprit
  În mentalul tradițional, 29 decembrie face parte din zilele în care nu se începe nimic nou. Se crede că lucrurile începute acum „rămân neterminate” sau fără noroc.
• Pregătirea măștilor și a jocurilor rituale
  În multe zone (Moldova, Bucovina, Maramureș), aceasta este ziua dedicată confecționării și probării măștilor pentru Urs, Capră, Cerb, Moșnegi. Nu se joacă încă public – se „coace” spectacolul.
• Curățenia simbolică
  Nu se mai face curățenie grea, dar se practică ordonarea lucrurilor, aranjarea casei, strângerea resturilor de după Crăciun. Gestul are rol de pregătire a pragului.
• Povești și șezători restrânse
  Seara, oamenii stau mai mult în casă. Se spun povești, se rememorează anul care a trecut. Este o zi a memoriei colective, nu a exuberanței.
• Credințe legate de liniște
  Se spune că cearta sau supărarea din aceste zile se prelungește tot anul. De aceea, conflictele sunt evitate, iar vorba bună e prețuită.

🍞 Alimentație rituală

Se mănâncă din „rămășițele bune” ale Crăciunului. A arunca mâncarea în această zi era considerat semn de sărăcie viitoare.

🔔 Sens simbolic

29 decembrie este o zi de suspensie: nu mai e sărbătoarea explozivă a Crăciunului, dar nici pragul zgomotos al Anului Nou. Este timpul în care lumea se adună în sine, înainte de a porni din nou.