https://blog.revistaderecenzii.com

31 decembrie – zi de hotar ritualic

În imaginarul tradițional românesc, 31 decembrie nu este doar sfârșitul unui an calendaristic, ci un moment de trecere, când timpul vechi se stinge pentru a face loc unuia nou. Este o zi marcată de ritualuri de purificare, protecție și invocare a norocului, menite să asigure belșug, sănătate și echilibru în anul ce vine.

Colindele și urările de Anul Nou

În seara și noaptea de 31 decembrie au loc urările de Anul Nou, diferite de colindele de Crăciun prin caracterul lor pragmatic și augural. Grupuri de copii, tineri sau adulți merg din casă în casă cu:

• Plugușorul – ritual agrar de fertilitate, însoțit de zgomote (bice, clopoței) menite să alunge spiritele rele și să cheme rodnicia pământului;
• Sorcova (în unele zone începută chiar din 31 decembrie) – simbol al regenerării și al vitalității;
• Uratul cu buhaiul, mai ales în Moldova, unde ritmul sacadat amplifică forța magică a textului.

Jocurile cu măști

Un loc aparte îl ocupă jocurile cu măști – Capra, Ursul, Căiuții, Cerbul –, spectacole ritualice cu origini precreștine, legate de moartea și renașterea timpului. Masca ascunde identitatea, suspendă ordinea obișnuită și permite o inversare simbolică a lumii, necesară pentru reînnoirea ei.

Ritualuri domestice și superstiții

Ziua de 31 decembrie este însoțită de numeroase credințe și practici:

• se face curățenie generală, ca anul nou să găsească gospodăria purificată;
• nu se aruncă nimic din casă după lăsarea serii, pentru a nu alunga norocul;
• se consumă mâncăruri „rotunde” (colaci, pâine), simboluri ale ciclicității și continuității;
• primul oaspete al anului este considerat purtător de destin (semn bun sau rău).

Masa de Revelion

Masa din noaptea de Anul Nou are rol ritualic: abundența ei prefigurează belșugul anului următor. În tradiția populară, se evită carnea de pasăre (pentru a nu „zbura” norocul) și se preferă carnea de porc, asociată cu prosperitatea și stabilitatea.

Sensul profund al zilei

În esență, 31 decembrie este o zi a închiderii și deschiderii, a bilanțului și a speranței. Prin zgomot, mască, urare și ospăț, comunitatea își reafirmă coeziunea și credința că timpul poate fi îmblânzit prin ritual.