Un filosof în agoră
Umbla printre lucruri
cu scara iluziei în mâini,
pregătit s-o sprijine de arbori.
Se întreba mereu
dacă talazurile pe care le simte
izbindu-l în piept aparțin zării
sau ale ideii că zările însele sunt alte mări.
A spus că jocului său îi lipsește ceva:
„Așteptați! Mai-marii vă vor strecura și vouă
o clipă de liniște în viață.
Și nu uitați! Lumea se va reîntemeia
de la omega spre alfa”.
Numele Păcatului
Nu Soarele e Focul
Ce pustie Pământul…
Haosul și Ura sângeră tot Locul,
Pârjole Minciuna – CERULUI – Cuvântul!
Petre Cazangiu