https://blog.revistaderecenzii.com/
„Vremurile” trăite în… prezent
Am luat cunoștință cu surprindere, din presă, despre opinia d-lui Csaba Asztalos cu privire la decizia forurilor în drept de a fi fost reprogramată partida de fotbal dintre echipele Sepsi Sf. Gheorghe – FCU Craiova 1948.
Menționez că aceasta nu este o problemă care privește doar sportul românesc, în speță fotbalul, ci una de mare amploare care privește întreaga societate, cu atât mai mult cu cât meciul va fi rejucat pe 16 martie, a doua zi după ce spiritele vor fi fost deja încinse de la discursurile personalităților maghiare, de Ziua Națională a Ungariei.
Subliniez că nu am sentimente rasiste și xenofobe. Dimpotrivă. Petrecându-mi primul an de activitate (1962-1963) la Aninoasa-Petroșani, un conglomerat etnic și lingvistic, cazat într-un cămin muncitoresc, în aceeași cameră cu doi mineri (Victor și Matei) veniți la muncă din Regiunea Mureș Autonomă-Maghiară, ca și cel mai bun prieten al meu (Gyula, din Sâmbriaș), cu care îmi petreceam timpul liber, uneori pe cheltuiala lor (știau că salariul unui miner era de 3-5 ori mai mare decât al meu), cărora le păstrez o vie amintire și recunoștință. Niciodată între noi nu s-a ivit vreun incident sau neînțelegere, nu s-a făcut deosebire etnică sau lingvistică, deși i-am deprins greu cu perfectul simplu și mi-am însușit și mai greu câteva cuvinte în limba lor, iar bancurile cu olteni și ardeleni erau la ordinea zilei.
Totuși, puteam să o pățesc grav cu instructorul de partid Barna. Când mă deplasam cu coloana de elevi la studioul local de radio pentru un program cultural, doi elevi – unul maghiar, celălalt român – , tot hârjonindu-se, puteau să intre sub roțile unei mașini. L-am prins de braț pe fiecare și i-am condus în formație, vorbindu-le despre iminența pericolului la care se pot expune. A doua zi, am fost chemat la cabinetul directorului Șimo Iosif. Am fost întâmpinat de către instructorul de partid. [P1] [P2] [P3] M-a… criticat pentru că l-aș fi bruscat pe elevul maghiar pe stradă. (Posibil să fi vorbit mai răspicat cu cei doi elevii.) Directorul a primit instrucțiuni să mă sancționeze, urmând ca, peste un timp, instructorul să vină pentru a constata ce sancțiune am primit și dacă am mai comis ceva. Ajungând în cameră, le-am povestit prietenilor totul, la care Victor m-a întrebat: „Te trage la răspundere numai pentru …bruscarea elevului maghiar?” Și am tăcut toți.
Nu am primit nicio sancțiune; directorul, căruia elevii respectivi îi creau zilnic necazuri, mi-a luat apărarea. Chemat de instructor ca să-mi iau un angajament în fața sa și văzând că vorbește mereu despre cazul respectiv, am invocat din nou nevinovăția mea: „Sunt nevinovat, eu m-am comportat la fel cu fiecare, le-am vorbit în același timp” și am cerut să fie chemați amândoi. Tovarășul instructor a luat foc și m-a înștiințat că voi fi pus în discuția comitetului de partid Aninoasa pentru a fi scos din învățământ. Totodată, va face demersuri pentru a afla originea mea socială.
Peste o săptămână, m-am trezit cu directorul Șimo în clasă: „No, Ionico, mă tot întrebai când? Uite că, azi, la șase, trebuie să fim prezenți amândoi la administrația minei, unde se va întruni comitetul de partid. Ne întâlnim și mergem împreună sau vii direct acolo?” A rămas să mă duc direct.
După amiază, fiind singur în cameră pentru că prietenii mei ortaci se aflau în tura a doua, ca mai toți din cămin, am luat cartea „Moș Goriot” de Balzac și am început să citesc, propunându-mi ca peste trei ore să mă pregătesc de plecare. Absorbit de lectură, nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Pe la 7 seara, m-am trezit cu directorul Șimo, val-vârtej: „Ce-ai pățit, Ionico?(…) Numai dacă mureai, aveai o scuză (…) E posibil să fi fost furat de o lectură când te aștepta tov. Barna!?”
Aflând ce spune și ce face dl Csabo Asztalos, îmi dau seama că se înscrie pe aceeași linie cu cele trăite de mine. Asta să fie linia politică promovată de unii factori de răspundere ai maghiarilor? Aici nu e vorba numai de fotbal, ci de o întreagă linie politică pe care se înscriu diriguitorii. Oare dânșii nu înțeleg că prin ceea ce întreprind împotriva românilor se distanțează, se izolează tot mai mult de majoritatea de netăgăduit pe pământul românesc?
Chiar denumirile echipelor maghiare de fotbal ar trebui să fie în limba română, fiindcă sunt proprii întregii Românii, pe care ar putea să o reprezinte peste hotare. La fel se întâmplă cu denumirile geografice ale țării, ceea ce nu servește cu nimic comunității maghiare din România. Eventualii turiști nici nu le pot găsi pe hărțile de largă circulație.
Pentru d-l Csaba, toți ziariștii și experții, fie și europeni, „vorbesc prostii” dacă susțin ceva contrar afirmațiilor sale, iar „Craiovei” îi sugerează „… să tacă”, fiindcă este implicată, numai dânsul poate vorbi, de parcă nu ar fi… implicat.
D-l Csaba condamnă „discursurile” de ură de pe stadioane (Oare pe cele din Parlamentul României le acceptă?). Dar unde a văzut dânsul discursuri pe stadioane, când unii spectatori strigă cu totul altceva decât alții, așa-ziși, parlamentari, și susține că „… nu e normal să strigăm ce vrem”. Discursuri, dar antiromânești, găsim la demnitari și lideri maghiari, ca să nu ne mai referim la atitudinea ministrului sportului (UDMR) față de rezultatele sportive ale echipelor românești.
La drept vorbind, dânșii nu sunt prea vocali, fiind o minoritate, dar faptele lor sunt strigătoare la cer, abuzând de toleranța românilor. Să ne amintim de faptele unor personalități proeminente (putem include chiar pe primul ministru maghiar, pe președinta Camerei legislative de la Budapesta, în jurul cărora gravitează maghiarii transilvăneni – altă anomalie suportată de statul român – , apoi de reprezentanți ai UDMR în Parlamentul României, personalități locale ș.a.), ale unor partide sau organizații politice ori neguvernamentale, unele de extremă dreaptă, între care s-u remarcat HIM, Or. Szeged, EMI care au la activ colaborări cu FIDESZ, Jobbik, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, Partidul Civic Maghiar ș. a., care propagă un naționalism parșiv, anacronic, revizionist, bazat pe ură și antiromânism, fără să fi inclus și Garda Secuiască, cu afirmații și fapte incitante.
Subliniem că sportul, în special fotbalul, reprezintă astăzi cea mai largă și accesibilă tribună deschisă către toate categoriile sociale și cu cele mai diverse opinii, totodată, cu sensibilități accentuate de ordin național, etnic, religios etc, iar ceea ce face d-l Csaba Asztalos vine cu totul împotriva unei bune conlucrări și apropieri cu majoritatea românească, nu ajută cu nimic, ba chiar contravine unei bune conviețuiri, depărtându-se simțitor de fenomenul sportiv. Disputarea meciului pe 16 martie, presupune ca autoritățile – indiferent de etnie, naționalitate, sex, religie etc – au îndatorirea de a se mobiliza exemplar, ca ecourile Zilei Naționale a Maghiarilor de Pretutindeni să nu degenereze în acțiuni regretabile.