Zi de veselie adâncă
Totu-i verde prin câmpie,
Anotimp duios de flori…
Țărăncuțele se-mbracă în íe
Și feciorii cântă la viori.
Totu-i limpede pe cer.
Albinuțele-și rotesc aripioarele.
Zi și noapte fără ger,
Zambilele și-au dat jos albele plăpumioare.
Totul pe pământ e calm.
Un stol de fluturi, veselindu-mi copilăria,
Zboară-ncet pe-al stejarilor ram
Și duioasa melodia-mi încântă ziua.
Acum totu-i calm și liniștit.
Fetele și feciorii au pornit spre casă.
Toată natura s-a cumințit,
Dar nici acasă n-au de coasă.
În a pădurii înseninare…
Voi, călători grăbiți de la oraș,
Când primăvara o mai căutați,
De vreți – de vreme rea – să fiți iertați,
Nu-i rupeți, nu călcați pe toporași!
Petre Cazangiu