Cred ca am fost primul cititor al cărții, evident pentru că sunt băiatul cel mare al autorului. I-am citit toate romanele. De câteva ori m-a consultat, am dezbătut dar munca autorului e de apreciat cel putin din punct de vedere al documentării. Ca un inginer sârguincios ce este se documentează asiduu înainte de a da viață personajelor.

Așadar romanele tatălui meu au și o valoare documentară. Pe lângă personajele, între care, să fim sinceri se regăsește, cititorul avizat e fascinat de adevărul istoric. Iar autorul inserează o istorie adevărată. Nu știu dacă e bine sau rău faptul că putem vorbi de un roman ilustrat. La propriu mă refer. În romane apar și multe fotografii. Altă muncă de căutare, selecție, aranjare. Nici Jules Verne nu are atâtea poze. Nici nu avea cum. Altele erau condițiile atunci. Și ca să revenim la roman, într-adevar un roman de aventură. Eu cred că eroul principal e autorul și fac o destăinuire. După ce a terminat gimnaziul, autorul și-a dorit să urmeze meseria de marinar. Iar când a văzut că era ca-n armata a renunțat. Așa că, acum a editat acest roman ca o nostalgie a adolescenței. Eu l-am citit cam în 2-3 zile. Felicitări pentru idee și pentru modul de materializare a ei.