Alecu Donici (19. I. 1806 – 21. I. 1865): Norocul în vizită (Fabulă)

Când norocul schimbă pasul

N-aduc ani ce-aduce ceasul

N. N.

Norocul pururea de toți e blestemat
Că cine boierii nu are,
Sau cel ce nu-i destul bogat,
Toți, de la mic și pân’ la mare



Găsesc norocul vinovat.
Când dimpotrivă el, ca orbul rătăcit,
În lume nicăiuri nu stă statornicit;
Ci umblă-n vizite, atât la împărați,
Precum la negustori, la domni și la magnați,
Și poate mâni va fi în bordeiașul meu,

Sau în lăcașul tău,
Prea bune cititor!

Dar trebuie să fii tu singur lucrător,

Să iai aminte bine
Și vreamea să nu pierzi

Când de prilejul bun favorisit te vezi;
Căci el ades nu vine.
Iar dacă n-ai știut atunci să folosești,
Apoi fără cuvânt norocul ocărăști.

În margine de târg era o casă mică,
Trei frați în ea trăia, ce nu sporea-n nimică,
La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos
Și-adese blestema norocul ticălos.

Pătruns de-a lor strigare,
Norocul hotărî curând să-i viziteze
Și la căsuța lor o vară să văreze.
O vară de noroc! Cui șagă i se pare?
De-ndată s-au văzut puternica-i lucrare:
Căci unul dintre frați fiind cam negustor,
Deși nainte el la toate păgubea,

Acum orice vindea
Pe loc agonisea folos însemnător
Și banii aduna din zi în zi cu spor.

Al doilea din frați
Era cam cărturari;
Citea, scria ca alții,
De prin divanuri mari;
Având însă plecare
Să intre scriitor

La judecătoria, ce-i zic ajutătoare,
Prin a norocului puternic ajutor

Ajunse boier mare.
Acum mă întrebați:

Cu ce s-au folosit al treilea din frați?
Pe el în adevăr norocul au voit

Să-l sprijine mai mult decât pe ceielalți
Și vara lângă dânsu-au stat nedezlipit.

Dar numai ce folos,
Că peste vară el tot muște au gonit,
Însă așa de norocos,
Încât nu da o dată
Să iasă mâna lui deșartă.

Plinindu-și vizita, norocul i-au lăsat
Pe unul boierit, pe altul prea bogat;
Iar cel al treilea norocul blestemând
Mă rog să judecați de mai avea cuvânt,
Și oare nu era el singur vinovat?

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Norocul_%C3%AEn_vizit%C4%83

Un comentariu la „Alecu Donici (19. I. 1806 – 21. I. 1865): Norocul în vizită (Fabulă)

  1. Clopotul pe Roti

    Anu asta
    Are Sorescu un noroc
    Chior!

    E Ziua lui!

    Cat sa fi asteptat si el
    toata viata!

    Dupa ziua asta!
    Cea mai lunga zi!

    Cat o zi de post!

    Post, la scris!
    Post, la pace!
    Post, la jucat !
    Post, la poezii!
    Post, la copii!
    Post…

    Dar la ce nu o fi tinut Sorescu, post?

    Cel mai norocos
    dintre toti pamantenii
    si toti divinii?

    Anu asta
    Are Sorescu
    un noroc chior!

    Sunt informatii…
    ca se pune in scena
    in propriul lui teatru
    O Istorie
    a Golfului acesta intreg –
    de mari si mici oameni –

    sa serveasca din el,
    tot omu’ – la scara!

    Post dupa post,
    economie dupa economie intreaga
    o distributie colosala,
    plus tot tehnicul –
    pana unde pot sa bata
    si au batut vreodata luminile

    ii vor face Ziua
    de Gala!

    In aceste conditii
    Este imposibil
    pe unde o fi plecat de acasa,

    sa nu apara!

    Sa vada!…

    Si el!
    Cu tot satu’!

    Viziunea Viziunilor acestora
    Iesind
    la… Lumina!

    Un singur
    amanunt
    un detaliu
    acolo
    minor
    nu mi-e clar:

    cat de mare
    o sa fie
    Sorescu?

    La Renastere?!

    Cine
    il va tine
    de mana?

    Sa-i arate
    toate astea
    in dar?

    Si
    va trebuie
    sa le ia
    pe toate
    iar
    de la capat?

    Va dati seama
    cat de rar
    Vine
    Ziua cea Mai Lunga
    pe Lume!

    Care nici nu se termina!

    De atata bucurie, si bucurie, si bucurie!

    Uite, ma,
    invie si Sorescu!
    Credeam ca ne-a tras teapa
    de-o vesnicie

    cand colo
    el,
    tot,
    sa traga la ea,
    pe deal,
    tot,
    in car…

    20 ianuarie 2020

Lasă un răspuns la Jianu Liviu-Florian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.