Crinul poate simboliza un om sufocat de probleme (datorii), care aproape nu-și mai găsește rostul, dar salvarea lui este comunicarea, instinctul de socializare.

În al treilea distih: „Oh, pentru cruda lor corespondență / Aveau cea mai naivă diligență!” sunt două cuvinte în opoziție: crudă, naivă. „Crudă” se referă fie că relația este recentă, fie că în corespondență ei își exprimă supărări extreme, cu soluții dure (crude). Diligența este naivă din cauză că se supune travaliului mereu și nu știe ce transportă, poate idei care să-i facă rău diligenței însăși. Este naivă, fie că transportă scrisori care nu rezolvă nimic între corespondenți, fiind o relație prea nouă, un travaliu superfluu, fie că transportă un pericol.

Schimbul face un bine mare crinului din orașul din miazăzi care dobândește impresia că nu este singur și mai mult, că o parte din propriile datorii îi este preluată de crinul din miazănoapte.

Este o corespondență bazată pe entuziasm care influențează și pe ceilalți din circuit. Însuși directorul caleștilor participă la certificarea schimbului de scrisori. Doi crini aflați în puncte cardinale diferite trezesc la viață o întreagă instituție, recte, poșta. Cel din miazăzi, din cauze obiective nu poate întreține efervescența corespondentei. Dar poate că presimțea că destinatarul din miazănoapte nu mai era același, de la mireasma expediată care avea iz de mărar. El presimte că șansele de a se salva de la datorii sunt șubrede. Nu găsește un caracter solid în corespondentul lui. Ceea ce se întâmplă apoi este pedeapsa destinului: „Apoi tăcu de tot. O rouă grea / Strivi parfumul amândurora”. Înseamnă că parfumurile erau false, cel din miazăzi brava într-o amiciție falsă, ca să-l ajute cel din miazănoapte, iar cel din miazănoapte are și el secrete sau cusururi.