„Moara cu noroc”. Relația dintre două personaje. S III bacalaureat, profil uman

„Moara cu noroc” . Relația dintre două personaje. Ghiță și Lică

„Moara cu noroc” de Ioan Slavici, operă publicată în volumul „Novele din popor”, este o nuvelă psihologică de factură realistă.

ILUSTRAREA A DOUĂ ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI DE COMPOZIȚIE

În primul rând, nuvela abordează o tematică realistă, socială, rurală, autorul urmărind transformările lumii tradiționale sub influența noilor relații capitaliste. Altă temă e psihologică, întrucât este prezentat modul în care banul distruge firea lui Ghiță, protagonistul nuvelei.

În al doilea rând, textul narativ surprinde un conflict exterior dintre cele două mentalități: cea tradițională și cea capitalistă. Autorul pune accent și pe reliefarea unui conflict interior, traversat de protagonist. Astfel, sufletul lui Ghiță este scindat între dorința de a se îmbogăți și impulsul de a rămâne om cinstit.

Perspectiva narativă este obiectivă, cu viziunea dindărăt. Naratorul este omniscient și omniprezent, care narează la persoana a III-a.

Construcția subiectului reflectă preferința scriitorului pentru rigurozitatea clasicismului. Acțiunea este structurată în 17 capitole.

Modalitățile de caracterizare sunt directe și indirecte. În CEEA CE-L PRIVEȘTE PE LICĂ, AUTORUL RECURGE LA TEHNICA PORTRETISTICII: „LICĂ ERA ÎNALT ȘI LAT ÎN UMERI”, CEEA CE-I SUGEREAZĂ IMPOZANȚA. În cazul lui Ghiță, sunt utilizate mijloace moderne de caracterizare, precum monologul interior și stilul indirect liber.

Statutul social al protagoniȘTILOR este surprins încă din incipitul nuvelei. Cizmar sărac, conștientizând responsabilitățile familiale, Ghiță decide să ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc, tocmai pentru a-și asigura un trai mai bun. Odată mutat la moară,devine cârciumar. GHIȚĂ ESTE UN PERSONAJ ROTUND, PE CÂND LICĂ ESTE UN PERSONAJ PLAT, PT. CĂ STATUTUL LUI SOCIAL, PSIHOLOGIC ȘI MORAL RĂMÂNE NESCHIMBAT. EL ESTE SĂMĂDĂUL, CĂPETENIA PORCARILOR DIN ZONA INEULUI.

Din punct de vedere psihologic, Ghiță este, la început, un caracter puternic. Stăpân pe sine, încrezător în forțele proprii, nu ia în seamă sfaturile bătrânei sale soacre și se mută la Moara cu noroc. Sub influența lui Lică Sămădăul, bărbatul își pierde treptat încrederea în sine și devine slab în fața tentației de a se îmbogăți: „Așa m-a lăsat Dumnezeu. Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai puternic decât voința mea? Nici cocoșatul nu e vinovat că are cocoașă în spinare”. ÎN SCHIMB, LICĂ, ADAPTAT LA LUMEA CAPITALISTĂ, ESTE LIPSIT DE MĂCINĂRI INTERIOARE. SCOPUL LUI ESTE SUBORDONAREA PARTENERULUI DE AFACERI PRIN PROPRIILE-I SLĂBICIUNI.

Viziunea despre lume a autorului se reflectă la nivelul statutului moral al protagonistului. Așa cum se prefigurează încă din titlu, nuvela urmărește măcinarea, până la dispariție, a conștiinței lui Ghiță. Întovărășirea cu Lică va duce la prăbușirea lui morală: jură strâmb la proces, devenind, astfel, complice la jaf și la crimă. Se îndepărtează treptat de familie, ajungând să regrete că are nevastă și copii și că nu-și poate asuma în totalitate riscul îmbogățirii alături de Lică. ÎN VIZIUNEA LUI LICĂ, BANUL, AFACERILE NECURATE SAU PLĂCEREA DE A UCIDE CU SÂNGE RECE REPREZINTĂ UN ADEVĂRAT MODUS VIVENDI.

Două episoade / secvențe / situații semnificative pt relevarea principalei trăsături a

RELAȚIA DINTRE CELE DOUĂ PERSONAJE ESTE URMĂRITĂ PE TOT PARCURSUL DISCURSULUI NARATIV.

Pe parcursul discursului narativ, se relevă caracterul slab, ușor influențabil al protagonistului. Semnificativă este prima întâlnire dintre Ghiță și Lică, moment în care Sămădăul își impune în fața noului cârciumar propriile reguli: „Eu vreau să știu totdeauna cine trece pe aici, cine umblă pe drum, cine ce zice și cine ce face. Cred că ne-am înțeles”. Dacă pentru Ghiță relațiile dintre oameni se bazează pe respect, pentru Lică relația cu partenerul de afaceri înseamnă subordonare.

Caracterul slab al protagonistului se reflectă și în finalul nuvelei, când Ghiță, orbit de furie și dornic a se răzbuna pe Lică, își aruncă soția, drept momeală, în brațele Sămădăului. Dezgustată de lașitatea soțului, pe care îl consideră „doar o muiere îmbrăcată în pantaloni”, Ana i se dăruiește lui Lică Sămădăul. Conștientizând că el însuși e vinovat pentru gestul soției, Ghiță o ucide pe femeie, „înfigându-i adânc cuțitul în inimă”. La rândul său, Ghiță este împușcat de Răuț la ordinul lui Lică.

În concluzie, RELAȚIA DINTRE GHIȚĂ ȘI LICĂ SĂMĂDĂUL, PERSONAJELE NUVELEI „MOARA CU NOROC”, devine reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului, cât și pentru realismul românesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Bibliografie:

Culegere bacalaureat, Editura Delfin, 2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.