Relația dintre Harap-Alb și Spân. S III. Bacalaureat. Profilul uman

RELAȚIA DINTRE HARAP-ALB ȘI SPÂN

. 1. perioada marilor clasici

În basmul popular, personajele devin purtătoarele unor valori simbolice, binele și răul. Spre deosebire de textul popular, în basmul cult personajele reflectă viziunea despre lume a autorului. De aceea, în opera lui Ion Creangă, fantasticul este umanizat.

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, operă publicată în revista „Convorbiri literare” în anul 1877, este un basm cult în care RELAȚIA DINTRE HARAP-ALB ȘI SPÂN DEVINE REPREZENTATIVĂ pentru viziunea despre lume a autorului.

2 elemente de structură și de compoziție

În primul rând, la fel ca în basmul popular, textul lui Ion Creangă dezvoltă tema luptei dintre Bine și Rău, deznodământul surprinzând triumful forțelor Binelui. Harap-Alb este unul dintre reprezentanții Binelui. Tema inițierii este specifică basmului cult, în sensul că drumul parcurs de Harap-Alb este ca un traseu spre interiorul ființei, spre desăvârșire.

În al doilea rând, discursul epic dezvoltă un conflict exterior, între cele două forțe antagonice, dintre Bine și Rău.

În aceeași ordine de idei, perspectiva narativă este obiectivă, cu viziune dindărăt, aparținând unui narator omniscient și omniprezent care narează la persoana a III-a. Oralitatea stilului, ca trăsătură specifică a basmului cult, se reflectă prin intervențiile directe ale naratorului în discurs, precum: „care om nu pune mai presus viața lui decât toate?”.

Nu în ultimul rând, modalitățile de caracterizare a personajELOR sunt directe și indirecte. Astfel, slăbiciunea de caracter a protagonistului este evidențiată direct atât de narator care afirmă despre el că „este boboc în felul lui la trebi de-aistea”, cât și de Sfânta Duminică: „este mai fricos decât o muiere”. Gesturile, faptele, atitudinile personajELOR SAU RELAȚIA DINTRE HARAP-ALB ȘI SPÂN devin adevărate mijloace indirecte de caracterizare.

PREZENTAREA STATUTULUI SOCIAL, PSIHOLOGIC, MORAL

Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul basmului, când cititorul află că este mezinul craiului. Pe parcurs, apare în ipostaza de slugă a Spânului, pentru ca, în final, să dobândească moștenitor al Împăratului Verde. DACĂ HARAP-ALB ESTE UN PERSONAJ ROTUND, SPÂNUL ESTE UN PERSONAJ PLAT, ÎN SENSUL CĂ STATUTUL SĂU SOCIAL, PSIHOLOGIC ȘI MORAL RĂMÂNE NESCHIMBAT.

Din punct de vedere psihologic, basmul urmărește conturarea personalității fiului de crai. Astfel la început, se dovedește naiv, nu se pricepe la oameni, fiind incapabil să distingă între aparență și esență. Dovedește maturitate în înțelegerea firii umane când intuiește în cei cinci năzdrăvani adevărate ajutoare ce-i vor fi de trebuință la curtea împăratului Roș. Egoismul reprezintă altă slăbiciune a protagonistului, pentru că decide să-i ofere Sfintei Duminici bănuțul doar în momentul în care aceasta îi formulează viitoarea traiectorie inițiatică: „Fecior de crai, vede-te-aș împărat”.

Din punct de vedere moral, Harap-Alb poate fi acuzat de imoralitate, atunci când încalcă sfatul părintesc și acceptă tovărășia Spânului. În schimb, SPÂNUL ARE O EXISTENȚĂ PLASATĂ SUB SEMNUL IMORALITĂȚII. VICLENIA E PRINCIPALA LUI ARMĂ ÎN A-ȘI ATINGE SCOPUL.

RELEVAREA relației dintre personaje prin DOUĂ EPISOADE / SECVENȚE NARATIVE / SITUAȚII SEMNIFICATIVE

Secvența narativă a fântânii este simbolică, amintind de taina botezului. Intrat în puț, mezinul craiului traversează o moarte simbolică în raport cu vechea sa identitate. Aici, va primi o nouă identitate conferită de Spân care îi dă numele de Harap-Alb. Structura oximoronică a numelui dezvăluie adevărata însemnătate a traseului pe care va trebui să-l urmeze protagonistul. Acesta va trebui să cunoască umilința, condiția de slugă, pentru a putea dobândi statutul nobiliar de moștenitor al tronului împăratului Verde. Mai mult, Spânul îl deposedează de arme, pentru că nu de acestea are nevoie, ci „să prindă minte”.

Finalul basmului se constituie în altă secvență narativă, semnificativă pentru relația dintre cele două personaje. Harap-Alb a reușit să treacă de toate probele la care a fost supus de Spân, întorcându-se împreună cu fata împăratului Roș la curtea împăratului Verde. Aceasta îl deconspiră pe Spân, dezvăluindu-i adevărata identitate. Spânul îl acuză pe Harap-Alb de divulgarea secretului și îi retează capul, provocându-i a doua moarte simbolică, de data aceasta definitivă în raport cu vechea identitate. Fata împăratului Roș este cea care îl învie pe protagonist, gest care marchează, în plan simbolic, dobândirea de către mezinul craiului a statutului de inițiat. Calul, tovarășul de drum al lui Harap-Alb, îl omoară pe Spân, semn că rolul său în procesul inițiatic a luat sfârșit.

În concluzie, relația dintre Harap-Alb și Spân rămâne reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.