Unde este Unchiul? Poem de Liviu Jianu

Prin fiecare loc

Unde este Unchiul…

Prin fiecare loc, băieții au fost foarte amabili.

La Dunărea, aproape, aproape, să pierd trenul…adus într-un hal de nervi, de nedeterminat…
de un deșteptător, telefonic, care nu suna…
de un deșteptător, care nu suna…
acolo, atâtea și atâtea primiri prietenești… culminând cu sustragerea de pe card, a potului cel mare! Tot ce a mai rămas pe el!
Și rămăsese destul!…

La Ambasador, la Nisipurile de aur, din prima noapte, la cele mai timpurii ore ale noptii, trezit din somn de simfonia destinului! Bătută tare! De tot! La ușă!…
or fi greșit camera!
A doua zi, dis de dimneață, ce am găsit jos… la sala de mese… ce război de sticle… scrumiere… chiștoace… și mizerii… și scaune și mese alandala…
probabil că își citiseră – cu foc- toate cărțile! Toate bibliotecile!

Și eu – mi-am lăsat – generos – notițele – pe noptiere…

nu mi-am explicat niciodată ce a urmat…
toate reversările acelea – pe plaje – pe țărmuri – care au devastat – și au înghițit – cele mai vizitate cărți de vizită – turistice!

De fiecare dată , băieții au fost foarte amabili…
chiar și la frontieră…
ca din întâmplare….
a trecut un convoi de numai două amfibii, care tractau – pe platforme – două blindate… și toate fără numere… că așa este în orice bătălie a orbilor. Cine știe în cine? Trage? Până nu mai vede nimic?

Și cel care a făcut serviciile de onoare, de primire, era cel mai inteligent bulgar… cu putință… la momentul acelor arătări…și cel mai informat.

Prin fiecare loc, băieții au fost foarte amabili…
m-au întâmpinat cu toate fetițele…
eu, chiar le-am apreciat…
chiar foarte mult..
chiar…
le-am gustat…
chiar…
le-am lăsat…
cele mai frumoase poezii,
de care am fost în stare…

alții,
însă,
nu mă îndoiesc,
le-au dat,
și le vor da,
mult mai mult!

Prin fiecare loc, băieții au fost foarte amabili.
De fapt, nici nu știu cine.
La VOX,
am primit atâtea atenții,
încât –
chiar nu aveam din ce plătesc.
Vreodată.

NOTA DE PLATĂ.

Și doar
era la MARE!

Pentru MAREA Întreagă!
Cu toți peștii ei!
Care nu au fost mancati, și lipsiți, niciodată!

De la o fericire atât de bogată!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.