Vecinul… salvator. Proză de Ion R. Popa

În expoziție

http://blog.revistaderecenzii.com/

VECINUL…  SALVATOR

E mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine.                                                          Socrate

       Afronie și Paraschiv, colegi de atelier, telefonaseră nevestelor că vor întârzia acasă, pentru că aveau să participe la adunarea grupei sindicale ce urma să prelucreze și să dezbată „Codul eticii și echității socialiste”. Dar, fiindcă secretarul de partid al uzinei fusese chemat la municipiu, ședința a fost amânată. Cei doi au plecat împreună spre casă, la ora obișnuită. S-au despărțit în fața blocului la al cărui parter locuia Paraschiv cu soția, copilul fiind la părinții Ninei.

         Ajuns în fața ușii propriului apartament, Paraschiv a sunat, dar nu a primit  răspunsul dorit. A scos cheia, a deschis și a intrat. Curios unde ar putea să fie soția, a traversat în grabă holul văzând că în bucătărie nu se afla nimeni și a deschis ușa dormitorului. Dintr-o privire a observat patul deranjat, în timp ce Nina se îndepărta de fereastra deschisă și își încheia halatul. Era aprinsă la față, cu părul răvășit și ochii ei mari nu se puteau dezlipi de Paraschiv, cu gândul cum să reacționeze la urmări.

         Când Paraschiv și-a aruncat privirea prin fereastra deschisă, l-a zărit pe un individ, îmbrăcat sumar, ce alerga pe aleea care ocolea blocul. „Precis, ăsta a fost în casă cu Nina și a sărit pe fereastră”, a gândit el. A tras o înjurătură soției și… a țâșnit pe ușă, apoi a trecut spre spatele blocului și l-a înșfăcat pe individ, un tânăr slab, înalt și cu părul vâlvoi. L-a târât după el în casă, unde, acum, l-a găsit pe vecinul de vizavi.

         – Vecine, bine că ai venit, ca să am un martor!, i-a zis el grăbit și respirând greoi.

         – Dar ce s-a întâmplat? Eu auzii doar uși trântite,… pași repezi  și vream să văd ce se întâmplă. La dumneata era ușa deschisă și de aceea intrai…; altfel crezi că îndrăzneam dacă te știam plecat? a răspuns el găsindu-și cu greutate cuvintele.

         – Păi, da, fiindcă am ieșit în grabă ca să nu-l scap pe-ăsta, și i-a mai dat o scatoalcă peste ceafă.

         – Dar ce e cu el?

         – A fost la mine în apartament și a fugit pe fereastră…

         – Nu se poate… Și ți-a lipsit ceva?

         – A fost la nevastă-mea.

         – Eu îl văzui alergând pe alee, dar nu știam că ieșise de la dumneata, încă și pe fereastră.

         – Oameni buni, a izbucnit tânărul, eu zilnic alerg pe aleile astea, până aproape de baltă. E drept, pe-aici este numai a doua sau a treia oară când ajung. Așa mi-a recomandat antrenorul, am și avizul…, și a mai primit o scatoalcă.

         În acest timp, a sunat telefonul în sufragerie, unde se refugiase soția.

         – Vecine, te rog să ai grijă de-ăsta ca să nu fugă! a zis Paraschiv, apoi a închis ușa grăbit și s-a dus la telefon.

         – Nicio grijă! l-a asigurat vecinul, care apoi a intrat în discuție cu tânărul pletos: Te rog din suflet, lasă-l să creadă că dumneata ai fost aci! Îmi sparge familia, că de altceva nu e în stare…

         – Și eu ce-o să pățesc? era neliniștit tânărul.

         – Nimic. Nevastă-sa îl va convinge acum că e nevinovată… Până la urmă, el va cădea în genunchi în fața ei și îi va cere iertare că a… jignit-o. Nu e prima dată când se întâmplă.

         – Atunci, dumneata, de ce te mai temi?        

– Ca să nu afle familia mea. Nevastă-mea nu e ușor de convins. Pleacă și mă lasă singur cu copiii. Hai, că fac cinste! Te rog!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.