Ioan Gherghel: Televizorul nostru manipulator

                                                                                               de Ştefan VLĂDUŢESCU

Drept convergenţă a mai multe studii publicate în domeniul comunicării, profesorul Ioan Gherghel tipăreşte o remarcabilă carte, intitulată „Forme de manipulare televizuală” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009), totodată, de actualitate şi relevantă pentru înţelegerea spaţiului mediatic contemporan. Volumul examinează comunicarea televizuală pe coordonate interdisciplinare şi face vizibile variatele forme de angrenare a operatorilor mediatici televizuali în influenţa societală prin intermediul unor discursuri specifice cu caracter manipulator. Demersul este orientat de o metodologie sincretică ce se sprijină pe criterii-standarde clare şi pe proceduri acreditate. Fundamentele teoretice ale explorării se constituie, pe de o parte,  din axiomele comunicării (aşa cum sunt ele edificate de Şcoala de la Palo Alto şi completate de profesorul Mihai Dinu), elemente de analiză a conversaţiei, analiză semiotică şi diferenţial semantic, iar, pe de altă parte, din componente active de analiză de conţinut, analiză de discurs, teoria persuasiunii şi teoria informaţiei.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Sărbătoarea din soare

1 Decembrie 2012 la Toronto

de Milena Munteanu

Florentin Smarandache – Extensica şi estetica paradoxistă

de Ştefan Vlăduţescu

În linia paradoxismului, curent literar pe care l-a întemeiat cu aproape 30 de ani în urmă, profesorul la New Mexico University (U.S.A.) Florentin Smadandache a acreditat în 2004 un de tip de scriere sincretică pe care l-a denumit  “fotojurnal instantaneu”. De curând a publicat “Extensica. Fotojurnalul instantaneu din Canton” (Oradea, CJCPCT, 2012). Este vorba de o carte ce probează un mod complex de a face literatură. După cum se ştie, dialogurile lui Platon îndeplineau la început o funcţie literară. Ulterior, ele au devenit tipare filosofice. În ele se întâlneau sincretic literatura şi filosofia: se făcea filosofie cu mijloace literare. La Friedrich Nietzsche întâlnim un sincretism invers: acesta realizează literatură cu un instrumentar filosofic. Spre deosebire de Platon care a rămas filosof, Friedrich Nietzsche se înscrie în două istorii : istoria literaturii şi istoria filosofiei. Un sincretism specific descoperim la Jacques Derrida : ca şi Platon, acesta face filosofie cu mijloace literare, dar o face anume ca filosofie. El  extinde filosofia pe domeniul literaturii.

Continuă să citești →