Iosif Brucăr: Elementele de actualitate ale filosofiei lui Iosif Brucăr

                                                                                              de Ştefan Vlăduţescu

I. În cadrul amplului şi admirabilului său proiect de aducere la cunoştinţa publicului a filosofilor români, dr. Adrian Michiduţă editează volumul „Filosoful Iosif Brucăr. Contribuţii bibliografice şi documentare” (Craiova, Editura Aius, 2010). În conexiune cu demersurile unor specialişti precum Marin Diaconu („Istoria limbajului filosofic românesc”, 2002) şi Ştefan Dominic Georgescu („Fenomenologia şi istoriografia filosofiei de Iosif Brucăr”, 2006), avertismentul care deschide scrierea ni-l prezintă pe filosof explorând variate secţiuni ale filosofiei. Adrian Michiduţă accentuează: „preocupările sale filosofice au îmbrăţişat un evantai larg de domenii ale filosofiei: istoriografie, metafizică, meontologie, cosmologie, gnoseologie, antropologie, axiologie, logică şi psihologie”.

Continuă să citești →

Pulberi de stele

din pricină de ochi şi lacrimă

 Motto:

                        „Locuiesc într-o copilărie târzie,

                        Veşnicia mă ţine de mână,

                        Scrijelesc cuvinte şi semne pe hârtie

                        Şi memoria nopţii le-adună.”

(Emilia Dănescu-Recurs la memoria nopţii)

De la volumul de debut Zestrea toamnei – versuri, Editura Singur, Târgovişte, publicat în anul 2011 şi până la Recurs la memoria nopţii, cel de-al doilea volum de poezii care apare sub egida aceleiaşi prestigioase edituri într-un proiect iniţiat şi coordonat de Ştefan Doru Dăncuş, intitulat Întoarcerea poetului risipitor, Emilia Dănescu pune măsură şi, cumva, o altă rânduială în tipare, a timpului niciodată destul, mobilându-l şi înnobilându-l cu propriile-i trăiri.

Continuă să citești →

Toronto – Celebrarea Anului Nou

de Milena Munteanu

Deşi avusesem o invitaţie la Ottawa de Revelion, la o familie de Craioveni, am stat aproape de casă, în Toronto. Ne gândisem să tragem o fuga la ski pentru o zi două, dar n-am fost aşa curajoşi, mai ales că băieţii mei au fost răciţi. Am fost însă suficient de vitezi să mergem, ca niciodată, downtown, în centrul oraşului, să simţim vibraţia schimbării anului în piaţa publică. Primisem de la orchestra simfonică, de la abonamentele mele anuale la concerte, un certificat pentru un restaurant, care expira pe 31 decembrie… aşa că am mers să-l folosim.

Continuă să citești →