Ileana Ioanid: Împăcare şi înverşunare
de Ştefan Vlăduţescu
Rareori se întâmplă ca după ce a acces la roman un prozator să se înapoieze la nuvelă. În coordonatele acestei excepţii intră, prin cartea „Fata cu pistrui” (Craiova, Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, 2012), Ileana Ioanid. După profundul roman de investigaţii şi descifrare psihologică „Lajos”, cartea de acum apare ca un exerciţiu de eleganţă şi delicateţe narativă. Metoda de construcţie este de această dată mai uşor de înţeles. Ea nu mai mişcă mari roţi epice. Schiţele şi povestirile permit să se observe mai uşor mecanismul de generare a narativităţii. În plus, frumuseţea rezultă nu din coerenţă şi din coeziune, ci din şirul diversităţii.
