Gigi Căciuleanu: Vânt, volume, vectori – eseu de cromo-analiza aplicată corpului în stare de dans

de Mirela Teodorescu

Gigi Căciuleanu, strălucit dansator şi coregraf francez născut la Bucureşti,  a absolvit şcoala de coregrafie din Bucureşti, fiind elev al coregrafei Miriam Răducanu – cea care i-a insuflat dragostea pentru dans. La începutul anilor ’70 se stabileşte în Paris după ce îşi contruise deja un renume în ţară ca balerin la operă. Este director artistic al Baletului National Chilian,  un artist de mare mobilitate spirituală. Dupa propriile cuvinte, este un dansator interpret, coregraf şi pedagog-formator pentru care dansul este punctul central al vieţii sale. Parafrazându-l pe Descartes, el afirmă: “Gândesc, deci dansez. Sau, mai exact: dansez, deci gândesc”.

Continuă să citești →

Despre speranță: Uneori e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând. Radu Stanca

de Dan Ionescu

Speranța e starea care ține omenirea în vigoare și-i mai dă aripi în viitor.

Sunt două posibilitățile la care duce afirmația: ori idealul propus nu merită efortul ori e prea înalt pentru puterile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Cu alte cuvinte, e bine să-ți trăiești nivelul, în slujba căruia să depui firea-ți în expansiune către bucurie (mai bine poate decât spre fericire). Fericirea e un termen superior, aproape suprem, pentru a cărei atingere străbați stele, poate inimi și nici atunci nu-ți dai seama. Fericirea este însăși viața în avalanșa ei. Platon, în Academie, măsurând cu pasul zbaterea în cunoaștere, și-a dat seama că trebuie să meargă mult în sine și pe pământ, pentru a afla un răgaz de beatitudine. Este motivul pentru care a deplasat idealul în cer, unde spera și propovăduia că mergem noi, umbre pe Terra.

Continuă să citești →

Despre egoism: Nu e bun de nimic cel care nu e bun decât pentru el. (Proverb românesc)

de Dan Ionescu

Se incriminează egoismul. Adverbul (de mod de excepţie) „decât“ anulează deschiderea. Lumea unui egoist, care înseamnă o atenţie exagerată acordată sieşi, este limitată întrucât este furnizată numai de el însuşi, ca Narcis scufundat şi la propriu, în propria-i contemplare.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, O parcelă de flori