CALEA EROILOR – ISTORIA UNEI CAPODOPERE – Cronică de film
de Mirela Teodorescu
CALEA EROILOR – ISTORIA UNEI CAPODOPERE este un film dedicat Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu al lui Constantin Brâncuşi.
Nasc și la Craiova poeți
de Dan Cristea
Dan Ionescu, fost student de-al meu și profesor acum în Craiova, își caută drumul în poezie abordând mai multe modalități deodată. Cum afirmă despre sine, într-un Fragment ludic, scrisul său „dolent alunecă spre cântec, romanță, pamflet”, ceea ce până la un punct e adevărat. Cântecul, de pildă, merge mai mult înspre pastel imortalizând hieratic imaginea rurală: „La fântână, anunță cristalin copiii, / cerul s-a prelins în ciutură. / Unchiul l-a vărsat în jgheab. / Azurul cădea apoi / în fărâme de pe botul cailor. // Unii copii au plâns. / Își sprijineau în palme lacrimile și întrebau trecătorii / dacă în lacrimi scânteie cerul. / Un porumbel a țâșnit dintr-o lucarnă. / Amiază” (Într-un sat). Romanța, transformată în dialog erotic, poate aminti de pălăvrăgeala cuplului de îndrăgostiți din erotica lui Marin Sorescu (Descântoteca sau Serbări itinerante).
Dan Ionescu – Biblioteca într-o alocuțiune, versuri, Editura Avrămeanca, 1995.
de Dumitru Augustin Doman
În 1988, I. D. Sârbu îi scria prietenului său Horia Stanca: „Craiova a devenit capitala seismică a fricii și neoturciei”. Mai mult, urbea de pe Jii era „oraș acultural, mediocru mafiot, șovin general și multilateral dezvoltat”. Și de aici a răsărit, totuși, acest poet de excepție care, deși livresc și textualist, i-ar fi plăcut bătrânului lup Sârbu: „Stăm aidoma cărților: / înghesuiți în destine, / așteptând să pună ochiul / pe sufletele noastre / bătrâna realitate”.
Foto: Mihaela Delamare, Pleoape adormite