Foto: Mihaela Delamare, Speranță și tristețe

Nasc și la Craiova poeți

de Dan Cristea

Dan Ionescu, fost student de-al meu și profesor acum în Craiova, își caută drumul în poezie abordând mai multe modalități deodată. Cum afirmă despre sine, într-un Fragment ludic, scrisul său „dolent alunecă spre cântec, romanță, pamflet”, ceea ce până la un punct e adevărat. Cântecul, de pildă, merge mai mult înspre pastel imortalizând hieratic imaginea rurală: „La fântână, anunță cristalin copiii, / cerul s-a prelins în ciutură. / Unchiul l-a vărsat în jgheab. / Azurul cădea apoi / în fărâme de pe botul cailor. // Unii copii au plâns. / Își sprijineau în palme lacrimile și întrebau trecătorii / dacă în lacrimi scânteie cerul. / Un porumbel a țâșnit dintr-o lucarnă. / Amiază” (Într-un sat). Romanța, transformată în dialog erotic, poate aminti de pălăvrăgeala cuplului de îndrăgostiți din erotica lui Marin Sorescu (Descântoteca sau Serbări itinerante).

Continuă să citești →

Dan Ionescu – Biblioteca într-o alocuțiune, versuri, Editura Avrămeanca, 1995.

de Dumitru Augustin Doman

În 1988, I. D. Sârbu îi scria prietenului său Horia Stanca: „Craiova a devenit capitala seismică a fricii și neoturciei”. Mai mult, urbea de pe Jii era „oraș acultural, mediocru mafiot, șovin general și multilateral dezvoltat”. Și de aici a răsărit, totuși, acest poet de excepție care, deși livresc și textualist, i-ar fi plăcut bătrânului lup Sârbu: „Stăm aidoma cărților: / înghesuiți în destine, / așteptând să pună ochiul / pe sufletele noastre / bătrâna realitate”.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Pleoape adormite

Bogdan Mihai Dascălu: Nisipuri (Poeme), Editura David Press Print, Timișoara, 2012, 78 p.

Poemele pornesc de la revizuirea unui raport: peisajul nu mai este văzut de oameni, ci de locuințe. Marile geamuri sunt un fel de pupile care exercită vedere până când raza oglindită – sau a „privirii” lor – este interferată de atenția uităturii umane. Cadrul iar se umanizează atunci. Alternanța exclude prezența efectivă a omului care este numai sugerată. În locul protagonistului, se plimbă însuși cititorul. Drumul pe care se merge nu e numai al cărții, dar și al propriului trecut. Mereu e trimiterea aceasta către noi, a poemelor acestui volum rafinat.

Continuă să citești →

Emilian Mirea: Despre lumea în care trăim și murim. Editura MJM – Craiova, 2012, 120 p.

Carte – dialog cu regretatul scriitor și parapsiholog Ion Țugui.

Problemele puse în discuție sunt la limita dintre știință și religie, cu dese referiri la figuri apostolice. Tema principală pare a fi căutarea lui Dumnezeu sau, în diverse împrejurări, cum îl putem zări. Imposibilitatea identificării este din cauza noastră. De exemplu, dacă într-o sală (de spectacol etc.) se va stinge lumina, nu vom fi în stare să ne mai zărim nici propriile mâini, darmite divinitatea paternă. (Red.)

Referat: Romanul Ion, de Liviu Rebreanu

de Dan Ionescu

După o bogată experiență nuvelistică, Liviu Rebreanu avea să dea la iveală în 1920 romanul Ion, un roman realist, obiectiv, pe care Șerban Cioculescu îl considera „primul roman românesc într-adevăr desăvârșit”. La data apariției acestui „masiv muntos”, după cum îl caracteriza criticul Ion Dodu Bălan, romanul românesc număra câteva remarcabile realizări: Ciocoii vechi și noi de N. Filimon, Romanul Comăneștenilor, de Duiliu Zamfirescu, Mara, de Ioan Slavici și Neamul Șoimăreștilor, de Mihail Sadoveanu.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Copacii din coastă

Această lucrare reprezintă un ghid concis şi accesibil al unora dintre cele mai strălucite minţi ale filozofiei occidentale. De la grecii antici până astăzi, gânditorii aleşi sunt prezentaţi în esenţa operei lor, rezultând imaginea contribuţiei aduse de ei la dezvoltarea fascinantului domeniu al filozofiei.

Continuă să citești →