Duminică, 14 Iulie, Teatrul În Culise a încheiat cele şapte zile de spectacol din cadrul celei de-a doua ediţii a festivalului „Zilele Teatrului Studenţesc”, oferind patru premii pentru tinerii absolvenţi de actorie.

Continuă să citești →

Louis Aragon a fost pseudonimul literar al lui Louis-Marie Andrieux, poet și scriitor francez. Influențat de Charles Dickens, contele de Lautréamont, Lev Tolstoi, Maxim Gorki, Louis Aragon este unul din reprezentanții realismului. Împreună cu André Breton și Paul Éluard Aragon formează în 1924 suprarealismul. Continuă să citești →

Matthew Pearl a studiat literatura engleză şi americană la Harvard şi a absolvit summa cum laude în 1997. Trei ani mai târziu a obţinut şi o diplomă în drept la Yale. Dacă la Harvard a scris o lucrare ştiinţifică despre Dante Alighieri, la Yale a transformat-o într-un roman. Avea doar 24 de ani când a semnat contractul cu o mare editură americană. Thrillerul Clubul Dante (The Dante Club, 2003) a devenit – practic peste noapte – bestseller în Statele Unite, apoi a fost tradus în peste 30 de limbi şi publicat în 40 de ţări. Pearl a îngrijit o nouă ediţie a Infernului (în traducerea lui Henry Wadsworth Longfellow – personaj principal în Clubul Dante), iar Dante Society of America i-a acordat prestigiosul Dante Prize. În 2006 i-a aparut al doilea roman, The Poe Shadow, şi el bestseller internaţional. Continuă să citești →

Nicolae Marinescu: Săptămânalul DEMNITATEA. Libertatea pe cont propriu, Editura AIUS, Craiova, 2013, 244 p. Preț: 20 de lei.

Cartea de faţă se înscrie în categoria lucrărilor atât de necesare configurării a ceea ce Ruxandra Cesereanu definea drept memorie terapeutică. Este o scriere despre voinţa de înţe­le­gere, menită să pătrundă sensul existenţei într-un timp al dezas­trelor ce a marcat dureros destine aflate în pragul anean­ti­zării. […]
În ipostaza de participant direct la eveni­mentele ce au urmat lui decembrie 1989, [Nicolae Marinescu] trăieşte „iluzia corti­nei”, descifrează „complexul sărăciei”, exultă în momentul „regă­­sirii luminii” şi al „timpului speranţei”. Paginile cărţii trans­mit tensiunea unei fiinţe frământate. Textul Libertăţii pe cont propriu, localizat în istoria recentă a Craiovei, înaintează demn, între speranţă şi dezolare, iar opţiunile autorului au auto­ritatea implicării oneste şi dezinteresate. (Constantin M. Popa)

După cum Camil Petrescu cerea o proză şi un teatru de idei, tot astfel Ion Barbu pretindea o poezie de idei şi, în această perspectivă, a criticat poezia lui Arghezi pe care o considera lipsită de idei. Într-un studiu din 1935, dedicat lui Barbu şi reeditat în 1970, Tudor Vianu propunea trei etape în evoluţia poeziei lui Ion Barbu: parnasiană, baladico-orientală şi ermetică, împărţire care a devenit clasică.

Continuă să citești →