CONSERVE
Ei bine, ca s-o spunem p-a dreaptă, Viorel nu era prea încântat de condiţiile de acolo. Dormea într-o cămăruţă dintr-o baracă, la fel ca cele de camping, cu un pat militar metalic, o saltea cam ponosită, o pătură cazonă pe post de cearşaf şi încă una ca pătură, o pernă cu ceva paie sau frunze, o masă de lemn, cazonă, un scaun tip taburet, o carafă cu apă şi un pahar, iar în colţ un cuier. De mâncat, îl privea. Exista un fel de bufet undeva în apropiere, de unde îşi cumpăra pâine, marmeladă, ceva fructe şi conserve de peşte. Mai erau şi alte conserve, dar el nu avea încredere în ele, fiind speriat de cele ce mâncau ei pe acolo. Norocul lui a fost că, prevăzător din fire, ca orice gorjean, îşi adusese din ţară mai multe conserve: de fasole cu cârnaţi, de carne de vită, pateu de porc şi câteva de peşte. Îşi mai adusese nişte slănină de aia subţire, albă, lipită de şorici.
