Cufărul zburător de H. C. Andersen

https://blog.revistaderecenzii.com/

Era odată un negustor aşa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui şi pe lângă asta şi o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-şi întrebuinţa altfel banii şi când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era priceput; dar într-o bună zi a murit.

Poveşti de Hans Christian Andersen - Cufărul zburător
Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Sibiu: Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu organizează lansarea volumului ‘Florilegiu bibliologic: peregrin cu incunabula von Brukenthal’, al profesorului şi cercetătorului Constantin Ittu. Evenimentul va avea loc începând cu ora 18:00, în spaţiul American Corner Sibiu, la etajul 5 al bibliotecii publice sibiene, instituţie de cultură care se bucură de susţinerea financiară a Consiliului Judeţean Sibiu. Alături de autor, vor participa la întâlnirea cu publicul, Alexandru Chituţă, manager interimar al Muzeului Naţional Brukenthal şi Răzvan C. Pop, director la Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu

Continuă să citești

Informații culturale

https://blog.revistaderecenzii.com/

* Asociaţia Elite Art Club organizează, în Sala Librărie, de la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, vernisajul expoziţiei de artă generativă ce reuneşte lucrările realizate de participanţii din cadrul proiectului NextGeneration – ora 18:00, la sediul ARCUB, Sala Librărie, str. Lipscani, nr. 84-90. Expoziţia va fi deschisă publicului larg, cu intrare gratuită, în perioada 9-19 octombrie

Continuă să citești

În Râmnicu – Sărat de Alexandru Vlahuță

https://blog.revistaderecenzii.com/

Din codrii Găvanelor ieșim pe-ntinsoare de plaiuri, spre răsărit, pe sub „Gropile de aur” din muntele Bisoca — Abrudul Buzăului — lăsăm în urmă sate, împrăștiate pe văi, și lacuri cu ostroave plutitoare, și izvoare sărate ce-aștern, pe unde trec, cărări de zăpadă, și, după vro trei ceasuri de umblet tot pe locuri învălurate și pe sub frânturi de dealuri descoperite, cotim la stânga și dăm în măreața spintecătură a Râmnicului. Valea se deschide ca o carte, pe malurile-i revărsate, de-o uimitoare înălțime, se-nfig gospodării, căsuțe rare, fânețengrădite cu leațuri, fâșioare de livezi prinse pe clinuri înguste, gata parcă să se pornească și să curgă toate de râpă. Aici, la capătul Bisocei, e schitul Poiana Mărului, ascuns în mijlocul pădurii ce-mbracă până jos malul drept al Râmnicului. Ne scoborâm în adâncul prăpăstios al văii și trecem râul prin vad. Soarele asfințește. În fund, pe Bisoca, norii aprinși se farmă, bulgări de jăratic se-mprăștie pe cer — înaltul mal din fața noastră e rumenit ca de bătaia unei flăcări. Urcăm pe cărări piezișe pripoarele descoperite — umbra-nserării neajunge din urmă, și intrăm cu ea în satul Jitia. De aici încep să se ridice grebenii munților ce-ncununează partea dinspre miazănoapte a Râmnicului-Sărat.

Continuă să citești