https://blog.revistaderecenzii.com/

A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Restriştea are multe chipuri. Felurite sunt nenorocirile pe pământ, încununând ca un curcubeu nemărginita zare, culorile lor sunt tot atât de variate, tot atât de deosebite ca ale curcubeului, şi totuşi la fel de apropiate şi contopite, încunună zarea fără margini ca un curcubeu! Cum se face că din atâta frumuseţe am scos o pildă de ceea ce e urât? Din simbolul păcii ceva asemenea suferinţei? Dar, aşa cum în morală răul e urmarea binelui, tot astfel din bucurie s-a născut durerea, fie că amintirea fericirii trecute este durerea zilei de astăzi, fie ca suferinţele clipei de faţă se obârşesc din extazele care ar fi putut fi cândva.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Când ai să fii silită să mă abandonezi,
Chiar de-ai să simţi în suflet, neîncetat, iubire,
Nici când mă vei lăsa, să nu mă întristezi
Şi nici să nu-mi vorbeşti de-a noastră despărţire!

Aş vrea chiar din ajun, când soarele-o apune,
Să sorb minutul ultim în dezmierdări prelungi,
Iar ceasul despărţirii, fatal, când va să sune,
O cupă cu otravă tu să-mi întinzi atunci.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Da, te-am deplâns – și totuși n-am urât;
Suntem, iubito, amândoi de plâns.
Pân-sufletul s-o frânge doborât,
Suntem,iubito, amândoi de plâns.

În jurul gurii-ți flutură dispreț,
Din ochii dârji mă fulgeri tot mereu
Și sânul ți se nalță prea semeț –
Și totuși ești de plâns, cum sunt și eu.

Un zvâcnet de-amar e-n gura ta
Și-n ochi în taină lacrimi ți s-au strâns,
În pieptul tău semeț e-o rană grea, –
Suntem, iubito, amândoi de plâns.




Traducere I. Cassian-Mătăsaru

Sursa: https://poetii-nostri.ro/heinrich