https://blog.revistaderecenzii.com/

Cum altfel s-o numesc pe doamna profesor Magda Buce Răduț, după ce mi-a căzut în mână albumul „Ion Țuculescu la Craiova”? Căci termin de citit conținutul acestuia și-mi amintesc că nu demult se străduise și reușise să editeze alt album, dedicat Craiovei, remarcabil album de colecție. Și sfârșesc prin a o compara pe autoare cu-n Cerber în versiune feminină. Un Cerber al valorilor culturale și de patrimoniu ale orașului. Năvalnică aduce aminte mă cuprinde! O revăd pe autoare pe vremea când era profesoară la Liceul de muzică și Arte plastice din Craiova, LMAP. Frumoasă, impunătoare în ciuda tinereții, dădea dovadă de-o exigență vădită față de valori și față de…ținuta elevilor. Cerberul în iarbă veghea deja pe-atunci la disciplina ce trebuia respectată; a fost prima și ultima dată când am fost trimisă acasă de la ore, pe motiv că nu aveam ținuta reglementară.  Mă zărise pe holul liceului, aveam ciorapi ¾ colorați și dacă alți profesori trecuseră cu vederea acest element vestimentar, ochiul său vigilent nu rămăsese indiferent. Astăzi, peste decenii, regăsesc cu admirație pe cea care s-a dedicat nu doar vieții de dascăl ci mai cu seamă punerii în evidență a valorilor cultuale. Craiova e orașul căruia îi dedică energia și dragostea, prin toate acțiunile sale legate de artă, artiști etc. Dânsa face parte din speța omului implicat nu doar  în munca sa, ci și în societate, e omul cu conștiința agitată care se întreabă dacă a făcut ceva, dacă a făcut îndeajuns, dacă implicarea sau dăruirea a fost suficientă sau nu, fiind omul activ, pozitiv. Și am convingerea că doamna Magda Buce Răduț își face o deviză din a educa generații, știind că educația frumosului nu-i altceva decât educația sufletului și un suflet implicat creează suflet mai departe. Mulți cred că „darul perfecțiunii ucide”. Dânsa e perfecționistă prin ce întreprinde și cu siguranță această ardoare a perfecțiunii sale e un soi de fericire, o reciprocă cu publicul cititor și cei ce o înconjoară. Și fericirea e viață.