Pe jos, din Rai de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

Mă întrebam adesea dacă mai are timp cineva de sclifoseli romantice într-o lume devenită pragmatică, în permanentă competivitate de tip marketing. Poeți există încă, căci “românul s-a născut poet” și se tipăresc mereu cărți de versuri, și nu puține…, în ciuda faptului că poezia a fost detronată în ultímele două decenii de cărțile de bucate, de business, de dezvoltare personală sau de proză. Editurile se reinventează, se lecturează cărțile pe CD, marile romane se ascultă în rezumat pe telefon, iar scuze există destule pentru cei fără timp sau poftă să mai țină în mână o carte. Volumul de debut al doamnei Nela Ene l-am parcurs  într-o noapte, versurile sale fiind o reală surpriză, chiar de mi-o aminteam ca soție de poet ce activase cândva la Casa Tineretului din oraș, știind și că aveau prieteni jurnaliști, actori, scriitori, dar mai cu seamă, faptul că participase la un concurs literar de unde i se trăsese numele de poetesă, dat de colegii de serviciu. Am descoperit-o recent, era femeia liberată de trecut, îmbogățită altfel, o mamă-bunică fericită, un soi de “3XFemeie”, vivace, puternică, activată, întinerită. Lansarea cărții sale de debut “Când ai venit pe jos din Rai” s-a bucurat de o audiență numeroasă (doamne și domnișoare zâmbitoare, elegante, tineri și mai puțin tineri domni, veniseră la evenimentul doamnei doctor. Căci fanii o cunosc ca pe un bioenergetician/terapeut, iar asemănarea cu Mihaela Tatu (magnetizarea prin farmec, cuvânt, solaritate) nu trecea neobservată. Nela Ene este o femeie atașantă, ce are cuvintele potrivite momentului și un bonus constând în mâini ce te pot vindeca (spune cartea sa de vizită).

Continuă să citești

Moromeții (IV) de Marin Preda

https://blog.revistaderecenzii.com

IV

— Treceți la masă, ori vreți să vă chem cu lăutari? strigă Catrina Moromete din pragul tindei. Ilie, unde s-au dus fetele alea? Numai tu le-ai dat nas; unde-or fi ele acuma? Sculați în sus! Paraschive, Nilă, voi n-auziți? Niculae, tu ce mai aștepți? Ai băgat nasul între picioare…

Femeia se opri deodată din vorbit și chipul i se schimonosi de spaimă. Pe alături de ea țâșni Duțulache, câinele, ieșind din tindă cu o bucată mare de ceva alb în gură, pesemne brânză. Femeia îl întrebă:

Continuă să citești

Din foloasele tiparului de I. L. Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com

Dintre toate invențiunile, desigur că cea mai importantă este a scrierii. Mulți înțelepți nu au putut aduce îndestule laude acestei minunate descoperiri, cu care oamenii, în necazul naturei, își fixează pe niște petice de hârtie și-și comunică între ei gândirea lor peste mări și țări și, mai mult, peste veacuri întregi. Dar ce ar fi fost invențiunea scrierii fără invențiunea tiparului? O sămânță fără putință de a rodi, cel mult o floare de lux într-un ghiveci strâmt, incapabilă de a spori și de a aduce foloase la o lume întreagă.

Continuă să citești