San Marc de Duiliu Zamfirescu

https://blog.revistaderecenzii.com

Când tu, în veci senină, ca marmura din statui,
Venețio, la pieptu-ți îți strângi a ta aripă,
San Marc, măreț în turlă-i, ca dogele-n palatu-i,
Vestește falnic lumii c-a mai trecut o clipă.

San Giorgio Maggiore, cu umbrele-i de aur,
Deschide drum spre Lido, și Lido în spre ape…
Evangelistul crede că vechiul Bucentaur
Venind de pe oceanuri gândi-se-va să-l scape.

Căci dânsul tot mai speră că-ndurătoare parce
Reda-vor ochi la toate și va vorbi statuia;
Dar leul îi arată că-i scris „pax tibi Marce!”
În cartea veciniciei în semn de aleluia.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/San_Marc

Moromeții (25) de Marin Preda

https://blog.revistaderecenzii.com

XXV

Plecând furios de pe podișca lui Moromete, Tudor Bălosu simți nevoia — o simțea pentru întâia oară — să se întrebe dacă ceea ce se petrecuse între el și vecinul său era din vina lui sau din vina vecinului. Nu se întâmplase încă nimic, dar avea să se întâmple, simțea că de aici înainte avea să dorească și mai mult să-l vadă pe Moromete așa cum îi țâșnise în clipa aceea dorința, adică acesta să vină la el la poartă și el, Tudor Bălosu, să-și bată joc de el și să-l umilească.

Continuă să citești

Un dor viu de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com/ O chimie, o binefacere după toată disperarea inerentă a rutinei banalului.
Călău și victimă jucăm rolurile reciproc cu viclenie de șarpe și gingășie de porumbiță albă.
Îmi plac oamenii care spun ce gândesc dar mai ales cei care înfăptuiesc ce zic.
Pasărea pe ram nu se teme că ar pica de s-ar rupe căci puterea-i nu stă în creangă, ci în aripi.