Arhive zilnice: 13 septembrie 2024
Răsărit marin
San Marc de Duiliu Zamfirescu
https://blog.revistaderecenzii.com
Când tu, în veci senină, ca marmura din statui,
Venețio, la pieptu-ți îți strângi a ta aripă,
San Marc, măreț în turlă-i, ca dogele-n palatu-i,
Vestește falnic lumii c-a mai trecut o clipă.
San Giorgio Maggiore, cu umbrele-i de aur,
Deschide drum spre Lido, și Lido în spre ape…
Evangelistul crede că vechiul Bucentaur
Venind de pe oceanuri gândi-se-va să-l scape.
Căci dânsul tot mai speră că-ndurătoare parce
Reda-vor ochi la toate și va vorbi statuia;
Dar leul îi arată că-i scris „pax tibi Marce!”
În cartea veciniciei în semn de aleluia.
Țărmul din august
Calendarul zilei
https://blog.revistaderecenzii.com
1501 – Michelangelo a început lucrul la statuia lui David.
Continuă să citeștiMoromeții (25) de Marin Preda
https://blog.revistaderecenzii.com
XXV
Plecând furios de pe podișca lui Moromete, Tudor Bălosu simți nevoia — o simțea pentru întâia oară — să se întrebe dacă ceea ce se petrecuse între el și vecinul său era din vina lui sau din vina vecinului. Nu se întâmplase încă nimic, dar avea să se întâmple, simțea că de aici înainte avea să dorească și mai mult să-l vadă pe Moromete așa cum îi țâșnise în clipa aceea dorința, adică acesta să vină la el la poartă și el, Tudor Bălosu, să-și bată joc de el și să-l umilească.
Continuă să citeștiCraiul codrului de Goethe
https://blog.revistaderecenzii.com
Prin vânt, prin codru-n al nopții sân
Trece călare tatăl bătrân.
El ține-n brațe copilul său
Și-l strânge dulce la piept mereu.
— Copile dragă, ce teamă ai?
— Tată, nu vezi pe-al codrului crai
Cu o coroană pe capul său?
— E ceața numai, copilul meu.
Singur de Șt. O. Iosif
https://blog.revistaderecenzii.com
Te simți mai singur astă-sară,
Mai mohorîtă-i azi odaia…
Auzi cum șiruie afară,
De-a lungul streșinilor, ploaia !
Trist, ca o plîngere-necată,
Răsună-n noaptea cea pustie,
În noaptea asta-ntunecată
Ce-ți pare-un veac de insomnie…
Un dor viu de Tania Jilavu
https://blog.revistaderecenzii.com/ O chimie, o binefacere după toată disperarea inerentă a rutinei banalului.
Călău și victimă jucăm rolurile reciproc cu viclenie de șarpe și gingășie de porumbiță albă.
Îmi plac oamenii care spun ce gândesc dar mai ales cei care înfăptuiesc ce zic.
Pasărea pe ram nu se teme că ar pica de s-ar rupe căci puterea-i nu stă în creangă, ci în aripi.