Lăsați-mi plânsul de Goethe

https://blog.revistaderecenzii.com

Trad. Ion Pillat

Lăsați-mi plânsul ! grănițat de noapte,
În nesfârșitul pustiu
Cămile dorm, călăuze la fel,
Socotind tăcut veghează armeanul ;
Eu însă, alături, număr poștele
Ce mă despart de Suleika, reiau
Prelungitoarele, supărătoarele cotiri de drum.
Lăsați-mi plânsul ! nu-i nicio rușine.
Oameni ce plâng sunt buni.
N’a plâns Ahile după Briseis !
Xerxes și-a plâns nebiruita oștire.
Pe iubitul său sinucis,
Alexandru l-a plâns.
Lăsați-mi plânsul ! Lacrimi dau colbului vieață.
Iată, crapă de ziuă.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/L

Ipocrizie și tabuuri de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

Ipocrizie și tabuuri

Suntem prizonierii/victimele trecutului? Primele conversații copilul le are cu natura, nu cu oamenii. Ruptura familiei a făcut din mine un copil timid interiorizat, observator, sensibil. Revăd acele „mizere” timpuri și mă întreb dacă atunci a fost începutul/cauza sensibilităților și revoltelor sufletești de mai târziu. Analizez propriile acțiuni, motivațiile; imaginația retrospectivă debordează de puterea analitică. Injustiția e mută și copilul o resimte violent în adâncul ființei. Dacă o coardă a viorii poate să simtă durerea, cu siguranță că acea coardă eram eu. Eul meu pare desprins din apele profunde și tulburi ale unei societăți imperfecte, cu oameni imperfecți și legi dure. Ipocrizia societății a fost și continuă, pretutindeni.

Continuă să citești

Calendarul zilei

https://blog.revistaderecenzii.com

9 – Bătălia din Pădurea Teutoburgică: Armata romană condusă de senatorul Publius Quinctilius Varus a fost zdrobită de o alianță de triburi germanice, condusă de Arminius.

1543 – La numai 9 luni, Maria Stuart a fost încoronată „regina scoțienilor”.

1585 – S-a născut Cardinalul Richelieu, prim ministru al Franței începând din 12 august 1624, până la moartea sa (4 decembrie 1642)

1828 – S-a născut scriitorul rus Lev Tolstoi (d. 1910).

Continuă să citești

Răsunet de Goethe

https://blog.revistaderecenzii.com

Ce strașnic sună, când poetul
Cu soarele, cu craiul s’a nrudit ;
Dar trist și-ascunde fața în regretu
Prin nopțile de jale prăbușit.

Sub nori fâșii, în noapte ’ntunecată
Albastrul pur al cerului pieri ;
Slăbiți obrajii mi se-arată
Și’n suflet lacrimi cenușii.

Nu mă lăsa în umbră, ’n suspinare,
Tu cea mai drag iubită, luna mea !
Tu fosfor, o, tu lumânare,
Tu soare, tu lumina mea !

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/