https://blog.revistaderecenzii.com
De ce amice, ești mâhnit,
Când veseli toți ne-am strâns?
Eu după ochii tăi cunosc:
De sigur tu ai plâns.
„Și dac-am plâns, retras de voi,
Am plâns de chinul greu,
Și lacrimi curg așa de dulci
Alin sufletul meu.”
https://blog.revistaderecenzii.com
E secetă, și de căldură
Pe cîmp porumbul se usucă,
Mor vitele în bătătură,
Și norii vin… ca să se ducă…
Prin sat aleargă paparude,
Țăranca apă le azvîrle :
Își scutur pletele lor ude
Și-s goale ca niște șopîrle…
Țăranii-n cîrciumă s-adună ;
Pe cîmp abia se mișc-o turmă,
Tînguitor talanga sună —
Ciobanul a rămas în urmă,
https://blog.revistaderecenzii.com
* Botoşani: Muzeul Judeţean Botoşani găzduieşte, în perioada 14 septembrie – 8 octombrie, expoziţia ‘Bestiarium’ dedicată regretatului artist Corneliu Dumitriu (1954-2022), o figură marcantă a artei plastice româneşti contemporane. Evenimentul, organizat de City Gallery Botoşani, oferă publicului şansa de a explora un univers artistic fabulos, în care natura şi imaginaţia se împletesc în creaţiile unice ale artistului – ora 11:30, la Galeriile de Artă ‘Ştefan Luchian’.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Când tu, în veci senină, ca marmura din statui,
Venețio, la pieptu-ți îți strângi a ta aripă,
San Marc, măreț în turlă-i, ca dogele-n palatu-i,
Vestește falnic lumii c-a mai trecut o clipă.
San Giorgio Maggiore, cu umbrele-i de aur,
Deschide drum spre Lido, și Lido în spre ape…
Evangelistul crede că vechiul Bucentaur
Venind de pe oceanuri gândi-se-va să-l scape.
Căci dânsul tot mai speră că-ndurătoare parce
Reda-vor ochi la toate și va vorbi statuia;
Dar leul îi arată că-i scris „pax tibi Marce!”
În cartea veciniciei în semn de aleluia.
https://blog.revistaderecenzii.com
1501 – Michelangelo a început lucrul la statuia lui David.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Plecând furios de pe podișca lui Moromete, Tudor Bălosu simți nevoia — o simțea pentru întâia oară — să se întrebe dacă ceea ce se petrecuse între el și vecinul său era din vina lui sau din vina vecinului. Nu se întâmplase încă nimic, dar avea să se întâmple, simțea că de aici înainte avea să dorească și mai mult să-l vadă pe Moromete așa cum îi țâșnise în clipa aceea dorința, adică acesta să vină la el la poartă și el, Tudor Bălosu, să-și bată joc de el și să-l umilească.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Prin vânt, prin codru-n al nopții sân
Trece călare tatăl bătrân.
El ține-n brațe copilul său
Și-l strânge dulce la piept mereu.
— Copile dragă, ce teamă ai?
— Tată, nu vezi pe-al codrului crai
Cu o coroană pe capul său?
— E ceața numai, copilul meu.
