https://blog.revistaderecenzii.com

https://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
1832 – A apărut la București, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu, primul număr din „Buletin, gazeta administrativă”, actualul „Monitor Oficial” al României.
1860 – S-a născut generalul Ion Dragalina, care a murit eroic în luptele care au avut loc pe Valea Jiului în Primul Război Mondial (d. 1916)
1920 – Atentatul cu bombă din Senatul României: Ministrul Justiției și doi senatori au fost uciși de explozia unui obuz.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
Trad. de Șt. O. Iosif
Când Minerva, ca s-arate
Prețuirea pentru-alesu-i
Prometeu, din cer i-aduse
De nectar o cupă plină,
Spre a-și ferici pe oameni
Și spre-a le sădi în suflet
Simțul artelor frumoase;
Sprintenă-și zori ea pasul,
Nu cumva să prindă veste
https://blog.revistaderecenzii.com
Perorez în grădină, în timp ce menajul S., Ion și Tanți, pictează fiecare în câte un colț.
– În definitiv, stați tot timpul la Balcic și cunoașteți foarte puțin din el. Urcați mereu aceleași dâmburi, vizitați aceleași morminte. Dar am totuși impresia că mai sunt o mie de locuri pe care nu le cunoașteți. De fapt, ocoliți din frică de oboseală. V-ați construit câteva satisfacții, nu vă mai trebuiesc altele. Oameni comozi. Pictura vă înțepenește și ea. Puteți sta fără mișcare în fața aceluiași peisagiu. Cu ochi cunoscători, priviți marea, fără să vă gândiți să schimbați locul, spunând că apa are mereu altă culoare și se schimbă singură.
Tanți mă ascultă, cu sufletul ei. E atentă la ceea ce spun, cu toate că își întregește mereu tabloul, desăvârșind câte un detaliu. Mă crede. Sau mai bine zis e sprintenă și gata să plece oricât de departe. Ion rămâne, după obiceiul lui, cuminte, potolit, neinteresându-se de nici o distracție. Nici nu-mi dau seama dacă mă ascultă. Desigur că este indignat că-i turbur combinațiile artistice. Dar nu face nici o reflecție, ca să nu mă supere pe mine, musafirul. Totuși, el vorbește, căci Tanți nu are curajul să-și lase tabloul abia început.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com