https://blog.revistaderecenzii.com

Lăsând a sa colivie,
În pădure vru să vie
Papagalu-a se plimba;
Și îndată ce ajunse
Să judece el se puse
Păsările ce cânta.
Că deloc nu suie bine,
Că glasul ei prea lung ține,

https://blog.revistaderecenzii.com

Deși ar merita osteneala, totuși să nu se aștepte că voi povesti amănunțit și într-o manieră pitorească tot ce am parcurs, văzut, simțit și gândit între 15 octombrie 1927 – data plecării mele din Paris – și 15 februarie 1929, data înapoierii mele. Nu-mi este cu putință, din mai multe motive, dintre care cel mai puternic este acela că nu mai mă trage inima s-o fac. Am plecat acolo cu gânduri și elanuri, cari s-au prăbușit pe drum.

https://blog.revistaderecenzii.com

Măicuţa mea a fost să moară,
Şi-n ţintirimul depărtat
Au dus-o. Singur către seară,
În odăiţa-i am intrat.

Dulapul sta deschis, şi toate
Erau zvârlite-aşa cum ea
Şi le lăsase-atunci când, poate,
Venise butca să o ia.