Inimă și suflet, simțire-ngerească Ca-a produs pămîntul ca să dovedească Legătura care cu ceru-l unește ! Nevinovăția cînd binevoiește.
La oameni blîndețea-i să mărturisească, Atunci se-mprumută fața ta cerească. Rază de misteruri ce blînd strălucește În seninu-albastru ce-n ochii-ți domnește !
* Brașov: De la ora 18:30, în Sala Operei Braşov, este programat spectacolul cu capodopera „Madama Butterfly” de Giacomo Puccini, pe un libret de Luigi Illica şi Giuseppe Giacosa. Îşi dau concursul Orchestră şi Corul Operei Braşov. La pupitrul dirijoral va fi invitat maestrul Tiberiu Soare (Opera Naţională Bucureşti). Regia artistică îi aparţine Andei Tăbăcaru. Scenografia este semnată de Rodica Garstea. Dirijor cor: Dragoş Cohal. Mişcarea scenică: Nermina Damian. Asistent mişcare scenică: Cristina Rotundu. Asistent regie: Valentina Mărgăraş. Regie scenă: Marilena Aldea, Alina Nistor. Eveniment desfăşurat cu sprijinul Consiliului Local al Municipiului Braşov şi al Primăriei Municipiului Braşov
Astăzi, în intervalul 16:00–17:00, telespectatorii TVR Craiova au fost invitați la o nouă ediție a emisiunii Literatura la Craiova, un spațiu de reflecție și dialog dedicat valorilor autentice ale literaturii române. Moderată de dr. Dan Ionescu, ediția a adus în prim-plan două teme de rezonanță: scrisul confesiv și literatura uitată, două direcții care deschid porți către interioritate, dar și către recuperarea memoriei culturale.
Iată horoscopul pentru ziua de joi, 1 mai 2025, conform previziunilor astrologice disponibile:
♈ Berbec
Ziua de astăzi cere mai multă responsabilitate în tot ce faci. Dacă vrei să-ți păstrezi liniștea sufletească, este bine să nu-ți neglijezi responsabilitățile.
Pe o cîmpie Mare, bogată, Urmă odată O bătălie Aspră, cumplită, neasemănată, Încît cadavre nenumărate Zăceau grămadă neîngropate. Corbii îndată luară știre; Lacomi de pradă, ei năvăliră, Și cu grăbire Aci sosiră. Și după ce mîncară, și după ce băură Mult sînge, începură C-un glas îngrozitor Să cînte cina lor.
Barza cea simțitoare, Care pe om iubește Și-n preajmă-i se nutrește, Văzîndu-i, de departe Le strigă: „Cum se poate Așa nerușinare? E locul pentru cină? e ora de plăcere, Pe un pămînt de doliu, în ziua de durere? Mumele își plîng fiii; Izvorul bogăției, Cîmpul, e ruinat, Iar voi vă îndopați, Și cîntați!“ — „D-aceasta ne iertați — Răspunse deodată, Ceata întunecată — Omului cît îi place Poate fi ruinat, Dar noi suntem în pace Și mult ne-am îngrășat.“
O altă auroră în sufletu-mi lucește, Rază necunoscută d-a altor lumi ziori; Ochii mi se deschide, și-n ochii mei zâmbește Ziua zilelor noastre, vecii netrecători.
Veacurile, viața-mi ca nopți se strecurară, Și-ncovoiat pe groapa-mi o văz că s-a deschis Și-mi face loc printr-însa să trec preste hotară – E poarta veciniciei!… și mă deștept din vis!
Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă, Brațele-mi rezemate toiagul meu apasă; Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi…
O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?… Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine. Era mai dinainte să vă întreb pe voi.